Un tratament care imită aerul rarefiat de la munte a avut efecte în cazul maladiei Parkinson

O combinație experimentală de medicamente concepută pentru a imita efectele expunerii la aer cu o concentrație redusă de oxigen a adus beneficii șoarecilor cu boala Parkinson, ameliorând parțial simptomele legate de mișcare, potrivit rezultatelor unui studiu publicat în revista PNAS și citat de Science Alert.

Abordarea se bazează pe ipoteza că, în cazul bolii Parkinson, mitocondriile nu mai funcționează corect, determinând celulele să nu utilizeze eficient oxigenul disponibil. Acest lucru creează un dezechilibru prin care cantitatea de oxigen livrată țesuturilor depășește consumul celular. Pentru a contracara acest fenomen, cercetătorii au utilizat două substanțe: GBT601, care reduce eliberarea de oxigen din sânge în țesuturi, și PT2399, care limitează răspunsul organismului de a produce mai multe globule roșii pentru a compensa reducerea de oxigen.

Metoda, descrisă drept „hipoxie la pastilă”, a fost testată pe șoareci în care s-a provocat acumularea de alfa-sinucleină în creier. După șase săptămâni de administrare zilnică a combinației orale, animalele au prezentat îmbunătățiri în teste de mobilitate și forță de prindere, coborând mai rapid de pe un stâlp și rezistând mai mult timp suspendate de capacul cuștii. De asemenea, tratamentul a redus excesul de oxigen cerebral și un indicator al deteriorării grăsimilor din țesutul creierului, însă nu a influențat comportamentul asociat anxietății.

Pe lângă Parkinson, combinația a fost testată în alte modele animale: în cazul sindromului Leigh, o boală rară care afectează energia celulară, durata mediană de viață a crescut de la 62 la 158 de zile, iar în modelul de ataxie Friedreich, tratamentul a oprit deteriorarea ulterioară, fără a inversa problemele existente.

Cercetătorii au monitorizat riscul de hipertensiune pulmonară, un posibil efect advers al expunerii prelungite la niveluri reduse de oxigen, însă nu au observat creșteri ale indicatorilor cardiaci relevanți la șoarecii sănătoși după șase săptămâni. Autorii studiului subliniază că rezultatele sunt preclinice și că reducerea oxigenului poate fi periculoasă, fiind necesare cercetări suplimentare înainte ca terapia să poată fi testată pe oameni.