Vitamina D ar putea încetini îmbătrânirea biologică, conform unui studiu Harvard

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard și publicat în revista The American Journal of Clinical Nutrition sugerează că administrarea zilnică de vitamina D poate încetini anumite procese asociate îmbătrânirii biologice. Nutriția ar putea contribui la protejarea telomerilor, structurile aflate la capetele cromozomilor care au rolul de a proteja aceștia și care tind să se scurteze pe măsură ce organismul îmbătrânește. Scurtarea telomerilor este asociată cu un risc crescut de mortalitate și probleme de sănătate.

Cercetarea a urmărit aproximativ 1.000 de persoane cu vârsta de cel puțin 50 de ani, pe o perioadă de patru ani. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: primul a primit zilnic 2.000 de unități internaționale (UI) de vitamina D, iar al doilea a primit un placebo. La finalul studiului, cercetătorii au constatat că scurtarea telomerilor a fost mai mică de jumătate în cazul celor care au luat vitamina D față de grupul placebo. De asemenea, acești participanți au prezentat mai puține boli autoimune și niveluri reduse ale markerilor inflamatori.

JoAnn Manson, profesor de medicină la Harvard Medical School și autorul principal al studiului, a explicat că rezultatele indică un rol promițător al vitaminei D în încetinirea unuia dintre mecanismele îmbătrânirii biologice și ale bolilor cronice asociate vârstei. Aceasta a precizat că vitamina D reduce inflamația, care este una dintre principalele cauze ale scurtării telomerilor.

În ceea ce privește dozele, Academia Națională de Medicină din SUA recomandă aproximativ 600 UI pe zi pentru adulții până la 70 de ani și 800 UI pentru cei peste această vârstă. Deși doza de 2.000 UI folosită în studiu s-a dovedit sigură, JoAnn Manson consideră că un supliment de 1.000-2.000 UI zilnic este o opțiune rezonabilă pentru persoanele care nu obțin suficient nutrient din alimentație sau expunere solară. Totuși, aceasta a avertizat că doze foarte mari, care depășesc 10.000 UI pe zi, pot provoca toxicitate și niveluri crescute de calciu în sânge sau urină.

Vitamina D poate fi obținută prin expunerea la soare — o plimbare de 15 minute la prânz, de câteva ori pe săptămână, fiind în general suficientă — și din alimente precum peștii grași (somon, sardine, ton), ciupercile sălbatice, lactatele, cerealele sau sucurile de portocale îmbogățite. Grupurile cu risc ridicat de deficit includ persoanele cu boli care împiedică absorbția nutrienților (boala Crohn, boala celiacă), pacienții cu osteoporoză, persoanele cu restricții alimentare severe sau cele care locuiesc în centre de îngrijire.

În concluzie, cercetătoarea a subliniat că suplimentele nu pot înlocui un stil de viață sănătos. Mișcarea regulată în aer liber și o dietă echilibrată rămân factorii esențiali pentru reducerea riscului de diabet de tip 2, cancer, boli cardiovasculare și alte afecțiuni cronice asociate îmbătrânirii.