Zona zoster: Riscuri, simptome și metode de prevenire ale infecției virale

Zona zoster (herpes zoster) este o infecție virală caracterizată printr-o erupție cutanată dureroasă, provocată de reactivarea virusului varicella-zoster (VZV) – același agent patogen responsabil pentru varicelă. După recuperarea de la varicelă, virusul rămâne inactiv în organism, putând să se reactiveze ulterior, în special atunci când sistemul imunitar este slăbit.

Simptomul principal este o erupție cutanată care apare, de regulă, pe o singură parte a corpului, adesea sub forma unei benzi de vezicule. Durerea asociată poate fi intensă, fiind descrisă ca arsură, pulsare sau înțepături, și poate precede apariția erupției cu câteva zile sau chiar săptămâni. În unele cazuri, pacienții pot prezenta simptome confundabile cu alte afecțiuni, precum dureri toracice (interpretate ca probleme cardiace) sau dureri maxilare (confundate cu probleme dentare).

Riscul de a dezvolta zona zoster crește semnificativ cu vârsta, fiind mult mai comun la adulții de peste 50 de ani, deoarece sistemul imunitar tinde să se slăbească. Alte factori de risc includ afecțiunile care compromit imunitatea, precum HIV/SIDA, cancerul, transplantul de organe, diabetul, utilizarea prelungită de steroizi sau bolile cronice de inimă, plămâni, ficat și rinichi. Dr. Subramanian Swaminathan, președintele Clinical Infectious Diseases Society of India, estimează că, la nivel global, aproximativ o persoană din trei va contracta zona zoster în cursul vieții.

Deși boala în sine nu este contagioasă, virusul poate fi transmis persoanelor care nu au avut varicelă sau nu au fost vaccinate împotriva acesteia. În acest caz, persoana infectată va dezvolta varicelă, nu zona zoster. Transmisia are loc prin contactul direct cu lichidul din vezicule, riscul devenind foarte scăzut odată ce acestea se coacă.

Tratamentul presupune administrarea de medicamente antivirale, precum aciclovir sau valaciclovir, împreună cu analgezice adaptate pacientului. Administrarea promptă a antiviralelor poate reduce severitatea durerii acute și poate grăbi vindecarea erupției. O complicație frecventă este nevralgia postherpetică, o durere nervoasă persistentă și debilitantă care poate dura luni sau ani după dispariția erupției.

Prevenția este recomandată începând cu vârsta de 50 de ani prin vaccinarea recombinantă, care oferă o protecție ridicată: studii clinice au indicat o eficacitate de aproximativ 97% pentru adulții între 50 și 69 de ani și de 91% pentru cei de peste 70 de ani. Vaccinul reduce semnificativ riscul atât de contractare a bolii, cât și de apariție a nevralgiei postherpetiche.