Bâlbâiala la copii nu indică un nivel scăzut de inteligență, avertizează un psiholog logoped

Bâlbâiala la copii nu are legătură cu nivelul de inteligență, a declarat psihologul logoped Adela Hus, cu ocazia Zilei Mondiale a Bâlbâielii, marcată pe 22 octombrie. Specialistul a subliniat că sprijinul familiei și intervenția terapeutică sunt esențiale pentru ameliorarea acestei tulburări de fluență.

Potrivit Adela Hus, bâlbâiala apărută în jurul vârstei de trei ani poate fi o etapă firească în dezvoltarea limbajului, având cauze fiziologice. Aceasta apare deoarece copiii își însușesc limbajul și, neavând încă un vocabular dezvoltat, manifestă această tulburare de ritm în încercarea de a găsi cuvintele potrivite. Totuși, dacă dificultățile de vorbire persistă după vârsta de patru-cinci ani, este necesară o evaluare de specialitate.

La copiii mai mari, tulburarea poate apărea sau se poate accentua sub influența unor experiențe cu impact emoțional puternic, precum schimbarea domiciliului, nașterea unui frate sau pierderea unei persoane apropiate ori a unui animal de companie. De asemenea, în anumite cazuri, pot exista cauze care necesită o evaluare medicală înainte de începerea terapiei logopedice.

Un factor care poate agrava situația este presiunea exercitată involuntar de părinți prin corectări repetate sau solicitări de genul „nu te bâlbâi” sau „vorbește mai rar”. Asemenea intervenții pot spori teama copilului de a greși și atenția excesivă acordată modului de exprimare. Psihologul logoped recomandă părinților răbdare, acceptare și un model de vorbire calmă, sugerând cautarea unei rutine previzibile și lăsarea copilului să își termine frazele fără a fi întrerupt sau completat.

În ceea ce privește tratamentul, specialistul a menționat utilizarea exercițiilor de relaxare, a respirației, vorbirii ritmate și a cântecului. Adela Hus a explicat că în timpul cântecului sau atunci când vorbesc o limbă străină, manifestările bâlbâielii pot fi reduse sau pot dispărea, deoarece atenția copilului se mută pe alte aspecte ale vorbirii.

Terapia logopedică poate fi completată cu psihoterapie, în special în cazurile în care dificultățile de vorbire sunt însoțite de anxietate. Specialistul a avertizat că persoanele care se bâlbâie se confruntă adesea cu prejudecăți, putând fi excluse din grupuri sau alegând autoizolarea, ceea ce afectează încrederea în sine și relațiile sociale, în special dacă sunt victime ale ironizării.