Critica cercetării privind longevitatea în cartea lui Saul Justin Newman

Saul Justin Newman, cercetător asociat la Institutul de Îmbătrânire a Populației din cadrul Universității Oxford, critică dur industria longevității în cartea sa intitulată „Morbid: Debunking Modern Longevity Science”. Autorul susține că sectorul lipsește de o cultură funcțională de cercetare și că încercările de a interoga riguros baza științifică a acestuia au fost întâmpinate cu ostilitate.

În lucrarea sa, Newman prezintă dovezi privind manipularea datelor referitoare la cele mai în vârstă persoane din lume, inclusiv cei din așa-numitele „zone albastre”. El afirmă că mulți dintre centenarii raportați lipsesc de documentație sau au mințit în legătură cu vârsta lor, menționând chiar cazuri de fraudă identitate pentru a evita taxele de moștenire. Conform cărții, „zeci de mii dintre cele mai bătrâne persoane vii din lume erau în secret decedate”, o eroare de date care impactează calculele privind sistemele de pensii.

Newman califică anumite ramuri ale cercetării anti-îmbătrânire ca fiind o „știință falsă” și acuză miliardarii care finanțează aceste studii de a fi „șarlatani”. Printre donorii menționați se numără Vitalik Buterin, Peter Thiel, Bryan Johnson și Jeff Bezos. Autorul argumentează că aceștia nu sunt lideri de opinie în domeniu, ci persoane extrem de bogate care își finanțează propriile idei din dorința personală de a nu muri, creând un ciclu de hype și finanțare bazat pe promisiuni nerealiste, exemplificând eșecul moleculei de Resveratrol.

Deși critică aspectele comerciale și frauduloase, Newman subliniază că cercetarea îmbătrânirii este un domeniu serios și important. El explorează concepte precum selecția naturală a lui Darwin, altruismul și longevitatea în lumea plantelor (bambus, grâu, porumb), insistând asupra faptului că medicina a fost întotdeauna legată de știința îmbătrânirii, însă aceasta necesită rigoare, răbdare și dovezi, nu speculații.