Impactul idolilor în radicalizarea adolescenților și promovarea extremismului

Muzica, admirația pentru artiști și nevoia de apartenență pot deveni instrumente de atragere a adolescenților către ideologii extremiste. O investigație publicată de Context.ro a revelations modul în care artiști precum Clasimetric, Cedry2k, Razie și MENSUR promovează mesaje neo-legionare, fiind conectați la rețeaua Radical Entourage și cluburile de antrenament Radical Fight Club din România și Republica Moldova. Videoclipurile acestor artiști combină simbolurile legionare cu imagini din antrenamente de arte marțiale și mesaje despre lupta împotriva unor presupuși „dușmani”, incluzând uneori invitații la antrenamente trimise prin mesaje private.

Psihologul Olga Ghițac explică faptul că influența muzicii asupra tinerilor depășește versurile, fiind legată de emoțiile provocate și de relația construită cu artistul. În perioada adolescenței, când identitatea este în formare, artistul preferat devine un model de identificare, existând riscul ca tinerii să accepte mai puțin critic ideile transmise prin transferul admirației de la persoană către mesaj. Totuși, specialista precizează că ascultarea muzicii agresive nu conduce automat la violență, riscul apărând atunci când mesajele extremiste sunt repetate, validate de un grup și integrate în identitatea tânărului.

Atracția pentru grupările care promovează forța și disciplina, precum Radical Fight Club, derivă adesea din nevoia de acceptare, protecție, recunoaștere sau sentimentul de a fi important. Olga Ghițac subliniază că problema apare atunci când apartenența este condiționată de supunere, forța este confundată cu agresivitatea, iar grupul necesită un dușman pentru consolidarea identității. În cadrul acestor rețele, este promovat un model de masculinitate bazat pe agresivitate, opus sensibilității, unde furia funcționează adesea ca o apărare psihologică împotriva vulnerabilității.

Procesul de radicalizare poate începe cu interesul pentru o melodie, evoluând spre adoptarea ideilor extremiste prin normalizarea treptată a acestora. Printre semnalele de alarmă se numără schimbările persistente de discurs și comportament, justificarea agresiunii, intoleranța față de alte grupuri și retragerea din relațiile anterioare, în special când violența este considerată legitimă pentru apărarea ideilor.

Pentru a contracara acest fenomen, psihologul recomandă părinților să evite conflictul direct și să utilizeze dialogul pentru a înțelege ce îi atrage pe tineri la acești artiști sau grupuri, menținând în același timp limite clare privind discriminarea și violența. Alternativelor sunt reprezentate de relațiile de prietenie sănătoase, activitățile sportive și comunitățile acceptante. În mediul școlar, sunt necesare discuții despre gândirea critică și manipulare, în timp ce situațiile care implică amenințări concrete sau acces la arme trebuie tratate ca probleme de siguranță cu implicarea autorităților.