Impactul pierderii meniscului lateral asupra articulației genunchiului și rolul chirurgiei robotice

Meniscul lateral joacă un rol crucial în complexul genunchiului, protejând suprafețele cartilaginoase articulare, stabilizând articulația prin fixarea femurului în timpul flexiei și absorbând aproximativ 70% din forțele de sprijin.

Pierderea meniscului lateral, indiferent dacă survine printr-o accidentare sau o excizie chirurgicală, accelerează apariția artritei laterale. Dr. Kevin R. Stone avertizează că, în cazul copiilor, intervenția asupra meniscului lateral discoid poate compromite sănătatea genunchilor în decurs de un deceniu, în timp ce la sportivi, mișcările de pivotare și răsucire cresc uzura articulară. Pentru pacienții care suferă deja de artrită, lipsa meniscului lateral intensifică durerea și poate provoca deviația picioarelor cunoscute sub numele de „genunchi valgus” (knock-kneed).

În stadiul avansat, colapsul compartimentului lateral conduce la contact direct os pe os, vizibil radiografic. Deși mulți pacienți primesc recomandarea unei proteze totale de genunchi, Dr. Stone precizează că protezarea parțială a fost problematică în trecut deoarece componentele tradiționale nu puteau reproduce fidel arcul de mișcare specific compartimentului lateral, unde femurul rulează mai în spate și se rotește în timpul flexiei, ducând la eșecuri premature ale implanturilor.

Introducerea chirurgiei robotice a schimbat acest scenariu. Prin utilizarea unui software specializat de scanare CT pentru a crea un model 3D preoperator al genunchiului pacientului, componentele protezei — capacul femoral și platoul tibial — pot fi plasate anatomic și testate în timp real cu feedback imagistic computerizat. Această precizie permite ajustări specifice, precum rotația internă a componentelor tibiale cu 10-15 grade și poziționarea componentelor femurale cât mai lateral posibil pentru a asigura o glisare stabilă, echilibrând țesuturile moi prin rezecție minimă a osului și utilizarea unor platouri tibiale cu înălțimi variabile.

Deși rezultatele actuale sunt pozitive, cu pacienți care își recapătă mobilitatea pentru sport mai rapid și prezintă ligamente intacte, procedura nu este perfectă. În prezent, implanturile necesită ciment pentru fixare din cauza suprafeței reduse care nu permite o creștere osoasă stabilă, însă Dr. Stone menționează că noi designuri bazate pe ingrowția osoasă încep să apară pe piață.