Proteinele animale și cele vegetale: efecte diferite asupra testosteronului, spun cercetătorii finlandezi
O studiu realizat pe peste 2.500 de bărbați din Finlanda arată o asociere între sursa proteinelor în dietă și nivelul testosteronului, dar autorii atrag atenția asupra naturii observaționale a datelor.
Un studiu publicat în revista International Journal of Food Sciences and Nutrition sugerează existența unei legături între sursa proteinelor din alimentație și nivelul de testosteron la bărbați. Cercetătorii de la Universitatea din Finlanda de Est analizează datele a 2.546 de bărbați cu vârste între 42 și 60 de ani, participanți ai proiectului Kuopio Ischaemic Heart Disease Risk Factor Study.
În cadrul investigării, participanții au raportat timpul petrecut consumând diverse alimente și băuturi timp de patru zile, între 1984 și 1989. Specialiștii au evaluat astfel obiceiurile alimentare și cantitatea de proteine provenite din surse diferite, analizând ulterior probelor de sânge pentru a măsura concentrația totală de testosteron și nivelul globulinei de legare a hormonilor sexuali (SHBG).
Analiza a împărțit participanții în patru grupuri în funcție de aportul de proteine animale și vegetale. Bărbații care au consumat cele mai mari cantități de proteine animale au avut, în medie, o concentrație totală de testosteron cu 1,2 nmol/l mai mică decât cei cu cel mai redus aport. În schimb, consumul ridicat de proteine vegetale a fost asociat cu niveluri de testosteron cu 1,1 nmol/l mai ridicate.
Rezultatele au evidențiat distincții între sursele specifice de proteine. Un consum crescut de proteine din produse lactate s-a asociat cu niveluri mai scăzute atât de testosteron total, cât și de SHBG. Proteinele din carne au prezentat un tipar diferit, asociindu-se cu niveluri mai mici de SHBG, fără o legătură clară identificată cu testosteronul total. În contrast, proteinele vegetale din legume și alte surse (dincolo de cereale) s-au corelat cu concentrații mai mari de testosteron total.
Diferențele observate s-au menținut după ajustarea pentru vârsta, indicele de masă corporală și alți factori legați de alimentație, stilul de viață și starea de sănătate. Totuși, autorii, inclusiv cercetătorul Miika Wynne-Ellis, subliniază importanța prudenței în interpretare. Deși diferențele sunt semnificative statistic, ele sunt relativ mici din punct de vedere clinic.
Studiul având un caracter observațional și transversal, nu demonstrează relații de cauzalitate. Nu pot fi trase concluzii definitive asupra faptului că proteina animală reduce testosteronul sau cea vegetală îl crește. Este posibil ca alte caracteristici ale alimentației, metabolismul sau factori neincluși în analiză să explice parțial aceste asocieri. Rezultatele nu justifică schimbări radicale ale dietei și nu dovedesc că renunțarea la proteinele animale duce la o creștere a testosteronului.