Riscurile reîncălzirii repetate a alimentelor și regulile de siguranță alimentară

Reîncălzirea repetată a preparatelor rămase de la masă nu prelungește automat perioada în care acestea pot fi consumate în siguranță. Specialiștii în siguranță alimentară, citați de publicația americană SELF, precizează că, deși căldura poate distruge numeroase bacterii active, aceasta nu elimină toate riscurile asociate alimentelor păstrate prea mult timp sau în condiții necorespunzătoare. Anumite toxine și spori rezistenți la temperaturi ridicate, precum cei de Bacillus cereus (prezentă în preparatele din orez) sau Clostridium perfringens, pot rămâne periculoase chiar și după procesul de încălzire.

Nu există un număr universal de ori în care un aliment poate fi reîncălzit fără risc, deoarece siguranța depinde de modul de gătire, timpul petrecut la temperatura camerei, condițiile de refrigerare și temperatura atinsă la reîncălzire. Cea mai prudentă metodă este încălzirea doar a porției pe care se intenționează să o consume, evitând astfel expunerea întregii cantități la cicluri repetate de încălzire și răcire.

Conform recomandărilor Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA), resturile alimentare trebuie încălzite până la o temperatură internă de aproximativ 74°C (165°F) pentru a reduce riscul microbiologic, temperatura trebuind să fie uniformă în tot preparatul. În cazul supelor, sosurilor și preparatelor lichide, USDA recomandă ca acestea să fie aduse la punctul de fierbere.

În ceea ce privește depozitarea, USDA recomandă consumul resturilor gătite în decurs de trei-patru zile, cu condiția ca acestea să fie refrigerate prompt la o temperatură de maximum aproximativ 4°C. Alimentele perisabile nu trebuie lăsate la temperatura camerei mai mult de două ore, interval care scade la o oră dacă temperatura ambientală depășește aproximativ 32°C. Pentru a accelera răcirea, se recomandă împărțirea cantităților mari în recipiente puțin adânci.

Specialiștii avertizează că mirosul, gustul sau aspectul nu sunt indicatori suficienți pentru a verifica siguranța alimentelor, deoarece microorganismele care provoacă toxiinfecții nu sunt întotdeauna detectabile prin simțuri. De asemenea, nici congelarea nu poate repara erorile anterioare de depozitare sau nu poate transforma un aliment deja compromis într-unul sigur pentru consum.