Studiu Johns Hopkins: Somnul de după-amiază, semnal de alarmă pentru demență la vârstnici
O cercetare de cinci ani relevă o asociere clară între ațipitul zilnic al persoanelor de peste 65 de ani și riscul crescut de boală Alzheimer, conform datelor publicate în The Journals of Gerontology.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins SUA confirmă o legătură semnificativă între somnul de după-amiază și deteriorarea sănătății cognitive la persoanele în vârstă. Rezultatele arată că ațipitul frecvent în timpul zilei este un indicator al unui risc mai mare de a dezvolta demență în următorul deceniu, chiar dacă nu demonstrază o cauzalitate directă.
Echipa de cercetare a analizat datele a 995 de indivizi cu vârste de cel puțin 65 de ani, care nu prezentau semne de demență la începutul investigației. Pe o perioadă de monitorizare de cinci ani, 417 participanți, reprezentând 41,9% din grup, au dezvoltat demență posibilă sau probabilă, scrie Science Alert.
După ajustarea rezultatelor în funcție de variabile demografice și de stilul de viață, cum ar fi vârsta, sexul, educația, fumatul, indicele de masă corporală și alte probleme de sănătate, cercetătorii au identificat cifre precise. Persoanele care dormeau zilnic sau aproape zilnic în timpul zilei aveau o rată de apariție a demenței cu 48% mai mare decât cei care nu obișnuiau să ațipească. În plus, somnul involuntar era asociat cu o creștere de 39% a acestui risc, iar persoanele care dormeau cel mult 30 de minute prezenta o rată cu 40% mai mare de a primi diagnosticul de demență.
Investigația, publicată în The Journals of Gerontology, Series A: Biological Sciences and Medical Sciences, a luat în calcul și durata somnului nocturn, somolența diurnă și riscul de apnee în somn. Chiar și după aceste ajustări complexe, somnul frecvent, involuntar și scurt de cel mult 30 de minute a rămas asociat cu un risc crescut.
Cercetătorii subliniază că rezultatele nu demonstrează că somnul din timpul zilei provoacă demență. „Somnul frecvent în timpul zilei ar putea fi un indicator al modificărilor cerebrale, nu o cauză a acestora”, explică Adam Spira, psiholog și cercetător specializat în somn la Universitatea Johns Hopkins. Legătura ar putea funcționa în ambele sensuri: modificările neurologice care afectează funcțiile cognitive pot determina o nevoie mai mare de somn, iar oboseala ar putea fi o consecință a tulburărilor de somn nocturn. De asemenea, ațipitul poate reprezenta o încercare a organismului de a compensa odihna insuficientă din timpul nopții.