Tiparele de somn și activitate ale peștilor killifish pot prezice durata de viață

Cercetători de la Universitatea Stanford au descoperit că comportamentele timpurii, precum ritmul de somn și intensitatea înotului, pot indica dacă un pește killifish african va avea o viață mai scurtă sau mai lungă.
Cercetători de la Universitatea Stanford au stabilit că diferențele comportamentale care apar devreme în perioada adultă pot ajuta la prezicerea duratei de viață a peștilor killifish turcoaz africani. Studiul, publicat în revista Science în 2026, a demonstrat că indivizi cu gene și condiții de creștere similare pot urma traiectorii de dezvoltare diferite, unele ducând spre o longevitate sporită și altele spre o viață mai scurtă.
Pentru realizarea studiului, echipa condusă de Claire Bedbrook și Ravi Nath a utilizat un sistem automatizat cu camere care au monitorizat constant un grup de 81 de pești, de la vârsta de aproximativ trei până la patru săptămâni și până la moarte. Această specie a fost aleasă deoarece are o durată de viață comprimată în laborator (între patru și opt luni) și un creier complex, facilitând studiul procesului de îmbătrânire a vertebratelor. Durata de viață observată a animalelor a variat între 23 și 371 de zile, cu o medie de monitorizare de 220 de zile.
Prin utilizarea viziunii computerizate și a tehnicilor de machine learning, cercetătorii au identificat 100 de tipare comportamentale recurente, denumite silabe comportamentale. Modelele predictive au început să ofere rezultate utile începând cu vârsta de 70-110 de zile. Peștii cu o viață mai lungă au prezentat o activitate diurnă mai viguroasă, viteze de înot mai ridicate și un ritm zilnic definit, concentrându-și somnul noaptea. În contrast, cei cu o viață mai scurtă au petrecut progresiv mai mult timp în stări de inactivitate sau somn în timpul zilei.
Analiza a relevat zudem că îmbătrânirea nu este un declin gradual și uniform, ci este marcată de perioade de stabilitate comportamentală întrerupte de tranziții relativ bruște. Majoritatea animalelor au trecut prin două până la șase astfel de tranziții.
În paralel, cercetătorii au analizat expresia genică în opt organe, observând diferențe pronunțate la nivelul ficatului între peștii cu traiectorii de viață diferite. Au fost identificate modificări în grupuri de gene legate de procesele celulare, inclusiv producția și întreținerea proteinelor, stabilind o legătură între comportamentul observabil și activitatea moleculară a organelor, fără a demonstra însă o relație de cauzalitate directă între modificările hepatice și durata de viață.
- Categorii:
- Entități: