Tulburările psihice perinatale: diferențe între baby blues, depresia postpartum și psihoza

Perioada perinatală, care cuprinde sarcina și primele 12 luni după naștere, reprezintă o etapă de vulnerabilitate psihică majoră din cauza schimbărilor biologice, psihologice și sociale. Psihiatrul Romina Cătuți (Ionescu) subliniază că sănătatea mintală a mamei influențează direct starea sa de bine, capacitatea de îngrijire a copilului și tipul de atașament ulterior al acestuia, fiind crucială distincția între adaptarea emoțională fiziologică și tulburările care necesită tratament de specialitate.

„Baby blues” este descris ca o stare tranzitorie de labilitate emoțională care afectează între 50% și 80% dintre femei în primele zile după naștere și nu depășește două săptămâni. Aceasta se manifestă prin plâns facil, iritabilitate și anxietate ușoară, însă funcționalitatea pacientei rămâne păstrată. În contrast, depresia postpartum este mult mai severă și poate include tristețe persistentă, anhedonie (pierderea plăcerii), dificultăți de conectare emoțională cu copilului și sentimentul de incapacitate în gestionarea responsabilităților. Controlul psihiatric este indicat dacă dispoziția tristă, pesimismul sau îngrijorările persistă peste două săptămâni.

O urgență medicală severă este psihoza postpartum, o afecțiune rară care afectează aproximativ 1–2 femei din 1.000, manifestându-se cel mai frecvent în primele două săptămâni după naștere. Simptomele includ halucinații, idei delirante, confuzie, agitație și comportament dezorganizat. Dr. Romina Cătuți precizează că psihoza nu este identică cu gândurile intruzive din tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), deoarece în psihoză convingerile delirante sunt percepute ca adevăruri absolute. Tratamentul pentru psihoză se administrează, de regulă, în regim de spital și nu poate fi substituit doar prin consiliere psihologică sau suplimente alimentare.

Depresia prenatală poate debuta în orice trimestru al sarcinii și se manifestă prin tristețe persistentă, oboseală disproporționată, sentimente de inutilitate și anxietate intensă privind maternitatea. Netratată, aceasta crește riscul de depresie postpartum și este asociată cu rezultate obstetricale nefavorabile, precum nașterea prematură sau greutatea mică a nou-născutului.

Etiologia tulburărilor perinatale este multifactorială, implicând interacțiunea dintre vulnerabilitatea biologică (genetică și epigenetică), istoricul psihiatric, schimbările endocrine bruște (precum prăbușirea nivelurilor de estrogen și progesteron după naștere) și factorii psihosociali. Printre cei mai importanți factori de risc se numără lipsa sprijinului familial, conflictele domestice, dificultățile financiare, privarea severă de somn și istoricul de tulburare bipolară.

Tratamentul este individualizat și poate include psihoterapie (TCC, psihoterapie interpersonală) pentru formele ușoare spre moderate, sau medicație pentru cazurile moderate și severe. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum sertralina, sunt frecvent utilizați, aceasta fiind o opțiune considerată în timpul alăptării datorită transferului redus în laptele matern. Specialistul avertizează că tratamentul psihiatric nu trebuie oprit brusc la aflarea veștii unei sarcini sau în timpul alăptării fără avizul medicului, deoarece riscurile unei boli netratate pot depăși cele ale medicației.