Analiza psihologică a valului de violență din orașele europene

Europa este cuprinsă de un val de revoltă socială marcată prin violențe, mii de arestări și incendieri de clădiri istorice, inclusiv primăria din Limoges. Manifestările au fost observate în capitale și orașe din Franța, Albania, Italia, Belgia, Portugalia și Spania, unde au fost raportate incidente precum spulberarea vitrinelor, utilizarea cocktailurilor Molotov și confruntări cu forțele de ordine, incluzând folosirea tunurilor cu apă și a gloanțelor de cauciuc.

Psihologul Bogdan Cotigă consideră că aceste explozii sunt rezultatul unei crize sociale, economice și politice, alimentate de inechități economice, eșecul sistemelor politice și gestionarea deficitară a unor situații precum imigrația. Acesta subliniază că, în cadrul protestelor considerate legitime, indivizii capătă o putere dată de grup, ceea ce îi poate împinge către gesturi reprobabile, precum furtul sau vandalismul, profitând de ocazie.

Radu Leca explică fenomenul prin prisma „teoriei frustrării-agresivității”, afirmând că violențele apar atunci când blocajele sociale și economice — precum chirii imposibile, școli subfinanțate și degradarea serviciilor publice — par definitive și nedrepte. Psihologul evidențiază procesul de „deindividuare”, prin care responsabilitatea personală se diluează în anonimatul grupului, iar conștiința morală este înlocuită temporar de impulsurile colective, proces intensificat de adrenalină și suprastimulare senzorială.

Mecanismul de „dezactivare morală” permite agresorilor să ocolească principiile etice prin justificări nobile (considerând jefuitul ca pe o recuperare a drepturilor), dezumanizarea adversarului (polițistul fiind văzut ca „sistemul”) și difuzarea responsabilității. Leca precizează că atacul asupra simbolurilor administrative sau culturale, precum primăria din Limoges, reprezintă o formă de violență identitară, un mesaj simbolic prin care cei marginalizați declară că nu mai aparțin poveștii naționale care îi exclude.

Bogdan Cotigă avertizează că aceste mișcări semnalează o reconfigurare a societății, care poate avea efecte pozitive sau negative, comparând dinamica actuală cu transformările aduse de Revoluția Franceză sau de revoluțiile comuniste. Radu Leca concluzionează că violențele reflectă o criză de sens și o alienare profundă, avertizând că o societate nu este amenințată de furia oamenilor, ci de surditatea instituțiilor față de nevoile acestora.