Controverse privind examenul de specialitate în cardiologie: critici privind metodele de evaluare

Examenul de specialitate în cardiologie și alte domenii medicale a generat controverse recente, fiind descris ca un eșec după ce aproximativ jumătate dintre candidați au picat la proba scrisă. Rezultatele au stârnit revoltă în social-media, conducând la critici la adresa responsabilii și utilizarea termenului „umefistan” pentru a descrie situația.

Eșecul este atribuit unei combinații între modul de organizare a examenului și nivelul de pregătire al candidaților. Criticile vizează transformarea „obiectivității” într-o dogmă, care a dus la eliminarea examenului oral în favoarea probelor scrise, inclusiv a celor tip grilă. Acestea din urmă sunt adesea criticate pentru a fi elaborate fără o metodologie academică riguroasă, unele fiind create în grabă înainte de examen. S-a argumentat că abilitățile practice clinice și judecata unui medic nu pot fi evaluate exclusiv prin examene scrise, care tind să prioritizeze memorarea în detrimentul clinicii.

Utilizarea manualelor autohtone ca referințe pentru examene a fost semnalată ca o sursă constantă de erori. În cazul cardiologiei, s-a propus înlocuirea manualelor naționale, care devin rapid perimate, cu ghidurile Societății Europene de Cardiologie, revizuite anual. Rezistența Ministerului Sănătății în a schimba modelul de evaluare a fost menționată ca un obstacol, în ciuda faptului că limba engleză este un criteriu de promovare în universități.

Coordonarea rezidențiatului este realizată de Ministerul Sănătății, nu de universități, aspect considerat de unii ca fiind un factor de organizare suboptimală. Trecerea la organizarea la nivel național a fost văzută ca o măsură de sporire a obiectivității, fără a pune accent pe aptitudinile medicale. La examenele organizate anterior pe centre universitare, baremurile puteau fi mai flexibile, permițând profesorilor să recompenseze stăpânirea subiectului chiar dacă termenii nu erau replicați exact din manuale. Examenul național a redus libertatea de corectare, impunând baremuri detaliate care penalizează judecata clinică, în încercarea de a omogeniza evaluarea celor 14 universități de medicină din România.

Regulile examenului erau cunoscute de candidați și de corpul didactic, mulți dintre membri din comisii acceptând aceste norme din pragmatism profesional. A fost semnalată o contradicție în cazul unor membri ai comisiilor de specialitate care, după examen, au solicitat anularea acestuia, deși au condus procesul de evaluare.

Alternativa reprezentată de examenul european de specialist cardiolog este considerată mai dificilă și mai riguroasă, având o rată de promovabilitate superioară a peste 80%, datorită filtrului sever de înscriere. Examenul european nu este recunoscut ca echivalent al celui național, ceea ce poate duce la situația în care specialiști certificați la nivel european pică la examenul național din cauza unor reguli diferite.

Există opinii divergente privind nivelul de pregătire al rezidenților din 2026, unii considerând că eșecul este exclusiv rezultatul tipului de examen. Alte perspective sugerează o scădere generală a nivelului de pregătire al rezidenților, în paralel cu declinul învățământului românesc. Cauzele declinului includ deficiențe în pregătirea preuniversitară, inconsistența sistemului de rezidențiat și tendința de a acorda note maxime în timpul stagiilor fără un feedback real privind performanța.

Fenomenul „nișării” premature, prin care un rezident se specializează excesiv într-o tehnică (ex. ecografia) ignorând stagii clinice esențiale, este văzut ca un risc pentru formarea unui specialist complet. Anularea examenului este considerată imposibilă, deoarece regulile erau cunoscute, iar o astfel de măsură ar fi nedreaptă față de cei 50% de candidați care au promovat. Recorectarea sau reexaminarea sunt văzute ca soluții populiste care nu rezolvă problemele de fond, fiind necesară doar o analiză a diferențelor de promovabilitate între centre.

Situația este privită ca o oportunitate de a forța schimbări radicale în sistemul de evaluare, înainte de sesiunea de primăvară. Persistarea modelului actual, bazat pe manuale perimate și conflicte între minister și universități, ar confirma incapacitatea sistemului de a evolua.