Dezvoltarea creierului în copilărie ar putea prezice depresia și anxietatea

Analiza a aproape 30.000 de scanări cerebrale a relevat că tulburările de sănătate mintală pot avea originea într-o cronologie perturbată a dezvoltării creierului. Rezultatele cercetării sugerează că vulnerabilitatea la aceste probleme ar putea fi declanșată de programarea genetică activă încă din perioada prenatală, contestând astfel presupunerile anterioare privind evoluția tulburărilor psihiatrice. Neurologul Avram Holmes a precizat că analiza simptomelor psihiatrice trebuie să ia în considerare momentul dezvoltării creierului, nu doar locația acestuia.

În timpul copilăriei și adolescenței, cortexul cerebral trece printr-un proces natural de subțiere, prin care conexiunile neuronale neutilizate sunt reduse pentru a optimiza funcționarea creierului. Cercetătorii au monitorizat copiii la intervale de doi ani, începând de la vârsta de nouă ani, observând că maturizarea urmează un val specific: regiunile senzoriale primare, precum cortexul vizual, se maturează în jurul vârstei de 13 ani, în timp ce zonele frontale, responsabile de planificare, concentrare și reglarea emoțională, se maturează în jurul vârstei de 16 ani.

Corelarea scanărilor cu datele de sănătate mintală a evidențiat un model predictiv: copiii care prezentau un cortex mai gros în regiunile senzoriale la nouă ani aveau o predispoziție semnificativ mai mare de a dezvolta anxietate și depresie până la vârsta de 13 ani. Psihiatrul Joshua Roffman, co-autor al studiului, a subliniat importanța momentului maturizării regiunilor cerebrale. Studiul a indicat că zonele în care grosimea corticală prezicea simptomele viitoare coincid cu rețelele genetice active în uter, sugerând că dezvoltarea genetică timpurie stabilește riscurile pentru adolescență.

Experții consideră că un cortex mai gros la sfârșitul copilăriei ar putea indica o plasticitate cerebrală întârziată, ceea ce ar îngreuna adaptarea copiilor la mediu. Totuși, cercetătorii avertizează că aceste modele nu pot fi utilizate în prezent pentru diagnostice clinice individuale. Deși studiul oferă o imagine clară asupra dezvoltării cortexului, Avram Holmes a menționat că datele nu sunt suficiente pentru a prezice cu certitudine evoluția bolii în cazul unui copil specific.