Strategii psihologice pentru îmbunătățirea aderenței la tratamentul hipertensiunii arteriale
Psihologul Oana Cueșdeanu recomandă o abordare bazată pe comunicare non-alarmistă, obiective etapizate și colaborare pentru a ajuta pacienții cu hipertensiune să accepte diagnosticul și să urmeze tratamentul pe termen lung.
Comunicarea transparentă, adaptarea recomandărilor la viața cotidiană și implicarea activă a pacientului în planul de îngrijire sunt elemente esențiale pentru respectarea tratamentului în cazul hipertensiunii arteriale. În cadrul webinarului „Hipertensiunea arterială: cum transformăm tratamentul prescris în rezultate reale”, psihologul Oana Cueșdeanu a subliniat importanța unui dialog bazat pe pași mici și obiective clare, care să faciliteze înțelegerea diagnosticului și asumarea schimbărilor necesare.
Psihologul a precizat că primirea diagnosticului nu garantează acceptarea bolii. Procesul de adaptare poate fi influențat de anxietate, temeri sau experiențe anterioare. În acest context, medicul trebuie să comunice riscurile reale fără a utiliza un limbaj catastrofizant. De asemenea, Oana Cueșdeanu a menționat că pacienții pot avea nevoie de discuții repetate pentru a procesa complet informațiile, deoarece mesajul medical nu este întotdeauna absorbit integral din prima consultație.
În ceea ce privește interacțiunea cu pacientul, specialista recomandă evitarea reproșurilor sau a amenințărilor, care pot crește nivelul de anxietate. În locul formulărilor precum „trebuie să accepți că ești bolnav” sau „veți avea probleme grave”, se sugerează un limbaj flexibil și colaborativ, de tipul: „Haideți să vedem împreună ce ne arată valorile și ce este important să prevenim”.
Pentru a evita supraîncărcarea pacientului, Oana Cueșdeanu propune implementarea schimbărilor comportamentale în etape, în loc de modificări radicale simultane. Aceasta include monitorizarea structurată a tensiunii, adaptarea regimului alimentar, activitatea fizică și gestionarea stresului, în funcție de resursele și programul real al fiecărei persoane. Utilizarea materialelor practice pentru notarea valorilor tensionale și a factorilor de stres sau somn poate crește implicarea pacientului.
Un risc major identificat este abandonul tratamentului în momentul în care pacientul începe să se simtă mai bine. Psihologul a definit trei dimensiuni ale aderenței care trebuie monitorizate: cea medicamentoasă (respectarea dozelor), cea de monitorizare (controale și măsurători) și cea comportamentală (stilul de viață). Acestea pot evolua în ritmuri diferite, motiv pentru care medicul trebuie să exploreze fiecare componentă separat.
Pentru a menține motivația, specialista sugerează stabilirea unor obiective pe termen scurt și lung, recunoașterea progreselor obținute și oferirea unei direcții clare a tratamentului. „În permanență îi spun pacientului care este următoarea stație, adică ce ne dorim să obținem, pentru că noi setăm în mintea pacientului care este traseul; ei nu-l cunosc”, a explicat Oana Cueșdeanu.
Webinarul a făcut parte din programul „Acces și aderență la tratament”, dezvoltat de Oameni și Companii împreună cu Cencora, Farmaciile Alphega și Rețeaua de Sănătate Regina Maria. Evenimentul a implicat și expertiza Dr. Ioanei Daha (Spitalul Clinic Colentina și UMF „Carol Davila”) și a Dr. Dacianei Toma (vicepreședinte al Societății Naționale de Medicină a Familiei).