Testul marshmallow: De ce comportamentul copiilor reflectă mediul familial mai mult decât voința
Studii recente sugerează că abilitatea copiilor de a amâna gratificarea depinde mai mult de nivelul de încredere în mediul înconjurător și de fundalul familial decât de autocontrolul lor intrinsec.
Experimentul cunoscut sub numele de „testul marshmallow” a fost unul dintre cele mai celebre instrumente de studiere a gratificării amânate, evaluând capacitatea unui copil de patru ani de a rezista unei recompense imediate pentru a obține una mai mare ulterior. Timp de ani de zile, acest test a fost interpretat ca o măsură a autocontrolului și un indicator al succesului viitor, însă cercetările ulterioare au revelations o dimensiune suplimentară: decizia copilului reflectă adesea ceea ce a învățat despre lumea din jurul său.
Cercetarea originală, condusă de psihologul Walter Mischel la Universitatea Stanford în anii 1960 și 1970, a sugerat legături între capacitatea de așteptare și performanța academică sau comportamentul. Totuși, studiile de monitorizare inițiale s-au bazat pe grupuri restrânse și selective. Ulterior, factori precum vârsta, starea de spirit, foamea sau confortul copilului în prezența adultului s-au dovedit a fi influențe semnificative, demonstrând că testul nu poate oferi o imagine completă a personalității sau abilităților unui copil.
Un studiu publicat în jurnalul Cognition în 2013, realizat de Celeste Kidd, Holly Palmeri și Richard Aslin, a evidențiat impactul fiabilității mediului. Copiii care au interacționat anterior cu un adult care și-a respectat promisiunile au așteptat considerabil mai mult pentru recompensa mai mare decât cei care au experimentat un adult nefiabil. Rezultatele sugerează că ceea ce pare a fi impațientare este, în realitate, o reacție pragmatică la incertitudine: dacă promisiunile nu sunt respectate, consumul imediat al recompensei devine alegerea cea mai rațională.
În 2018, un studiu major publicat în Psychological Science, condus de Tyler Watts, Greg Duncan și Haonan Quan, a analizat un grup mai divers de copii. Cercetătorii au constatat că relația dintre timpul de așteptare și realizările academice ulterioare a scăzut semnificativ atunci când au fost luați în calcul factori precum fundalul familial, capacitatea cognitivă timpurie și mediul domestic. De asemenea, o analiză din 2020, realizată de Laura E. Michaelson și Yuko Munakata, a indicat faptul că unele legături dintre amânarea gratificării și comportamentul ulterior sunt mai bine explicate prin suportul social decât prin simplul autocontrol.
Pentru părinți, concluzia principală este că dezvoltarea autoreglării nu se obține prin antrenamente de voință, ci prin crearea unui mediu sigur și predictibil. Respectarea promisiunilor și implementarea unor activități adaptate vârstei — cum ar fi respectarea rândului într-un joc sau așteptarea scurtă pentru o gustare — ajută copiii să practice răbdarea. Experții subliniază importanța de a evita etichetarea copiilor ca fiind „impațienți”, deoarece gestionarea emoțiilor și a impulsurilor este un proces în curs de dezvoltare.
- Categorii: