Valorificarea cojilor și semințelor de fructe și legume pentru creșterea aportului de fibre

Un studiu realizat de specialiștii Departamentului de Științe Nutriționale de la King's College London și de echipa King's Food, publicat în revista „International Journal of Food Sciences and Nutrition”, a revelations că în 10 dintre cele 12 tipuri de fructe și legume analizate, părțile aruncate de obicei (cojile, semințele și codițele) au avut un conținut mai mare de fibre decât pulpa sau părțile consumate în mod obișnuit. Analizele de laborator au evidențiat faptul că coaja și semințele de dovleac butternut sunt extrem de bogate în fibre, conținând 9,25 g de fibre la 100 g, o valoare comparabilă cu cea dintr-un bol de fulgi de tărâțe. Există însă și excepții, tulpinile de broccoli prezentând cu 28,4% mai puține fibre decât buchețelele consumate frecvent. Printre rezultatele semnificative, coaja de pepene verde a fost găsită cu 2,10 g de fibre la 100 g, cantitate comparabilă cu cea dintr-o felie de pâine integrală. În cazul ananasului, coaja și miezul au prezentat un conținut de fibre de peste cinci ori mai mare decât pulpa (cu 453,7% mai multe).

Cercetătorii sugerează că modificări simple în modul de preparare a alimentelor, prin valorificarea unor părți mai mari din fructe și legume, pot crește aportul de fibre fără schimbări drastice de dietă și pot reduce risipa alimentară. Studiul a comparat părțile consumate în mod obișnuit cu cele îndepărtate în timpul preparării, precum pielițele, semințele și codițele, pentru produse consumate frecvent în Marea Britanie. Dr. Rachel Gibson, conferențiar în nutriție și dietetică la King's College London și coordonatoarea proiectului, a precizat că părțile analizate reprezentau între 25% și 48% din greutatea totală a produselor.

Fibrele alimentare sunt esențiale pentru funcționarea sistemului digestiv, ajutând la reglarea tranzitului intestinal și la prelungirea senzației de sațietate, facilitând astfel controlul apetitului. Un aport optim de fibre este asociat cu un risc redus de diabet de tip 2, boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer și mortalitate prematură. Datele din studiu arată că în Marea Britanie aportul de fibre este insuficient: media consumului este de doar 16,4 g pe zi, în timp ce doar 4% dintre adulți ating pragul minim recomandat de 30 g.

Ca modalități practice de utilizare, cercetătorii menționează adăugarea tulpinilor de broccoli în preparate la tigaie, păstrarea semințelor de ardei gras în anumite mâncăruri sau consumul cojii de kiwi pentru persoanele care o tolerează. S-a subliniat faptul că studiul a analizat alimente crude, astfel încât rezultatele nu reflectă automat cantitatea de fibre care rămâne după gătire sau gradul de toleranță al organismului la diverse metode de preparare. Dr. Balazs Bajka, conferențiar în științe nutriționale și coordonatorul testelor de laborator, a explicat că scopul nu este consumul de porții mari de coji și semințe, ci valorificarea lor pentru o creștere simplă și durabilă a aportului de fibre.

Într-un grup de discuție cu 40 de studenți și angajați ai universității, au fost identificate obstacole în adopția acestui regim, precum disconfortul psihologic legat de consumul de „deșeuri”, îngrijorările digestive și lipsa informațiilor nutriționale corecte online. Georgia Browne, autoarea principală a studiului, a observat că beneficiile nutriționale au fost un argument mai puternic pentru participanți decât protejarea mediului.

În ceea ce privește impactul asupra planetei, în Marea Britanie se irosesc anual aproximativ 10 milioane de tone de alimente, dintre care fructele și legumele proaspete reprezintă 36%. Cercetătorii consideră că și sectorul de catering, restaurantele și producătorii de alimente ar putea contribui prin identificarea unor modalități sigure de a valorifica tulpinii și cojile eliminate în procesul de preparare.

S-a avertizat că nu orice coajă sau sămânță este potrivită pentru consum în orice condiții, fiind necesară pregătirea corespunzătoare și evitarea părților nedestinate consumului sau intolerate. Studiul nu demonstrează prevenirea bolilor prin simpla consumare a acestor componente, ci propune o metodă de diversificare a surselor de fibre care necesită cercetări suplimentare pentru implementare sigură.