Activitatea fizică poate reduce riscul genetic de depresie

Un studiu condus de cercetători de la Universitatea de Stat din Kansas sugerează că exercițiul fizic este benefic pentru persoanele cu predispoziție genetică la depresie.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Kansas au descoperit că activitatea fizică poate fi benefică pentru persoanele cu predispoziție genetică la depresie, contribuind atât la reducerea riscului de apariție a acestei afecțiuni, cât și la ameliorarea simptomelor.
Studiul a fost coordonat de Denver Brown, profesor asistent la Universitatea de Stat din Kansas, și a analizat interacțiunea dintre riscul genetic și activitatea fizică la adulți. Cercetarea s-a bazat pe date din programul All Of Us al Institutelor Naționale de Sănătate, utilizând înregistrări medicale electronice, răspunsuri la sondaje, date genetice și informații despre activitatea fizică pe termen lung colectate prin dispozitive Fitbit.
Analiza datelor privind pașii zilnici și minutele de activitate fizică moderată până la viguroasă a relevat un model consistent: riscul genetic de depresie a fost mai scăzut în rândul adulților mai activi. Brown a precizat că evaluarea a inclus atât diagnosticele oficiale de depresie, cât și severitatea simptomelor pentru a reflecta mai precis experiența fiecărui individ.
„Depresia este una dintre principalele afecțiuni la nivel mondial, așa că înțelegerea modului în care am putea reduce povara acesteia este importantă”, a declarat Brown EurekAlert.. Acesta a adăugat că, într-un context de medicină personalizată, cunoașterea riscului genetic al unui pacient poate ajuta la orientarea discuțiilor despre stilul de viață și rolul activității fizice în prevenirea sau gestionarea depresiei.
Denver Brown își concentrează activitatea de cercetare pe promovarea activității fizice la adolescenți și adulți, studiind modul în care modelele de mișcare, comportamentul sedentar și somnul influențează bunăstarea mentală. El a subliniat importanța acestui demers pentru tinerii în curs de dezvoltare, deoarece această etapă a vieții coincide atât cu debutul maxim al anxietății și depresiei, cât și cu o scădere semnificativă a implicării în activități fizice.