De ce unele îmbrățișări rămân în memorie: un studiu despre impactul emoțional al gesturilor

Un studiu recent, publicat în jurnalul PLOS One și condus de cercetători de la Universitatea din Bristol și alte instituții, indică faptul că anumite îmbrățișări rămân în memoria oamenilor nu datorită gestului fizic, ci răspunsului emoțional generat. Analiza, efectuată pe un eșantion de 15.049 de adulți din Regatul Unit, a revelat că aproape șapte din zece participanți (69,5%) își amintesc o îmbrățișare care a avut un efect emoțional pozitiv asupra lor.

Cercetătorii au constatat că sentimentul de confort este cel mai frecvent motiv citat pentru memorarea unei îmbrățișări. Alte motive semnificative includ senzația de a fi susținut, înțeles, fericit sau conectat cu cealaltă persoană. Rezultatele sugerează că o îmbrățișare devine memorabilă prin ceea ce comunică în acel moment specific: reasigurare în perioade dificile, afecțiune după o separare lungă sau sentimentul de solidaritate în momente de doliu.

Studiul a evidențiat faptul că trăsăturile individuale influențează capacitatea de a reține aceste experiențe. Persoanele cu scoruri mai ridicate în ceea ce privește empatia și conștientizarea experiențelor corporale au fost mai predispuse să își amintească îmbrățișări cu semnificație emoțională. În contrast, cei care prezintă o evitare legată de atașament și se simt mai puțin confortabil cu apropierea emoțională au raportat mai puține astfel de amintiri.

Au fost observate diferențe relativ mici între genuri în ceea ce privește motivele memorării. Femeile au identificat mai des confortul ca motiv principal, în timp ce bărbații au raportat mai frecvent excitarea fizică, prietenia sau înțelegerea. Cercetătorii precizează însă că aceste diferențe nu trebuie privite ca reguli fixe despre modul în care bărbații și femeile experimentează afecțiunea.

Autorii studiului au menționat câteva limitări ale cercetării, subliniind că rezultatele depind de amintirile personale și de răspunsurile auto-raportate ale participanților. De asemenea, eșantionul provine din Regatul Unit, fiind format în proporție de aproximativ 75% din femei, ceea ce poate influența generalizarea concluziilor în culturi cu norme diferite privind contactul fizic și spațiul personal. Deși studiul nu stabilește o relație de cauzalitate directă, acesta oferă o perspectivă asupra modului în care sentimentele de a fi înțeles sau susținut pot transforma un gest banal într-o amintire durabilă.