Dezvoltarea creierului în adolescență și diferențierea între comportamentul normal și tulburările psihiatrice

Psihoterapeutul Smaranda Cernescu explică mecanismele neurologice din spatele comportamentului adolescenților și semnele care indică nevoia de ajutor specializat.
Între vârstele de 14 și 19 ani, centrul de comandă al creierului este amigdala, structura responsabilă pentru satisfacțiile imediate și reacția de „luptă sau fugi”. Conform psihoterapeutului de familie și parenting Smaranda Cernescu, acest nivel de dezvoltare explică motivele pentru care adolescenții recursează frecvent la consumul de alcool, vape-uri, țigări sau utilizarea excesivă a rețelelor sociale.
În această etapă, creierul este predominant social-emoțional, fiind influențat puternic de relațiile cu ceilalți. Smaranda Cernescu precizează că adolescenții se confruntă cu situații precum bullying-ul, dezamăgirile sau primele tentative de relații amoroase, însă le lipsește inteligența socială necesară managementului emoțiilor. De asemenea, deoarece cortexul prefrontal — responsabil pentru planificare, raționalitate și înțelegerea consecințelor viitoare — preia comanda abia spre vârsta de 24 de ani, adolescenții nu pot procesa eficient avertismentele părinților privind consecințele pe termen lung.
Părinții sunt îndemnați să fie toleranți și să își încurajeze copiii, însă trebuie să știe să distingă între comportamentul normal de adolescență și afecțiunile psihiatrice, precum tulburarea de anxietate. Principalul criteriu de alarmă este momentul în care emoțiile afectează funcționarea zilnică, manifestându-se prin lipsa motivației, stare de copleșeală, probleme de alimentație sau tulburări de somn (insomnie, treziri repetate, lipsa somnului profund REM).
Tulburarea de anxietate este clasificată ca o boală care necesită intervenție specializată. Calitatea vieții pacienților se poate îmbunătăți printr-o combinație de terapie cognitiv-comportamentală și tratament medicamentos.
- Categorii:
- Entități: