Echipa de la Cambridge testează un balon în aortă pentru salvarea pacienților care nu răspund la resuscitare

Medicii de la East Anglian Air Ambulance, în Regatul Unit, au testat o tehnică experimentală pentru pacienții care suferă un stop cardiac în afara spitalului și nu răspund la resuscitarea standard. James Price, autorul studiului, a explicat că persoanele ale căror inimi nu pot fi repornite în ciuda eforturilor de resuscitare au în prezent foarte puține opțiuni de tratament și o șansă extrem de redusă de supraviețuire.

Procedura, denumită REBOA (Ocluzie Aortică Endovasculară de Resuscitare), presupune introducere unui balon în aortă, care este umflat temporar pentru a redirecționa fluxul sanguin către inimă și creier. Medicul consultant James Price, de la Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust și East Anglian Air Ambulance, atrage atenția asupra faptului că progresele în supraviețuirea acestor pacienți au fost limitate în ultimele decenii.

Studiul, prezentat la Simpozionul American Heart Association 2026 din Chicago, a inclus 39 de adulți, cu o vârstă medie de 59 de ani, a căror inimă nu a reînceput să bată în ciuda măsurilor avansate de suport. REBOA este utilizată inițial în traumatologii pentru controlul hemoragiilor interne, dar medicii au adaptat procedura pozitionand balonul în partea superioara a aortei, deasupra diafragmei, pentru a bloca fluxul sangvin inferior.

Procedura a reușit la 33 dintre cei 36 de pacienți la care a fost încercată, blocajul aortic durând aproximativ șapte minute și crescând tensiunea arterială diastolică cu 59%. Intervenția presupune introduceraea unui cateter cu balon printr-o arteră inghinală, înaintează în aortă și se umflă pentru a bloca circulația către partea inferioară a corpului.

Două treimi dintre pacienții care au prezentat o revenire a circulației spontane, și anume 8 din 33, au fost salvați, iar doi dintre aceștia au fost externați cu funcții neurologice bune. Cercetătorii s-au bazat pe studii de laborator care sugerau că această intervenție ar putea crește presiunea în aortă și ar îmbunătăți circulația către mușchiul cardiac și creier.

Autorul principal al studiului, James Price, a avertizat că procedura rămâne experimentală în stopul cardiac, fără un grup de control care să demonstreze clar beneficiul asupra supraviețuirii. Tehnica este concepută să ajute inima să își reia activitatea în timpul resuscitării și să susțină alimentarea creierului cu sânge oxigenat.

Balonul a fost umflat, în medie, la 51 de minute după ce stopul cardiac a avut loc, demonstrând posibilitatea unui impact asupra fluxului sanguin chiar și după perioade lungi de lipsă a oxigenului. Studiul de fezabilitate a fost realizat între iunie 2024 și iunie 2026 de echipa East Anglian Air Ambulance în estul Angliei.

Rezultatele indică, de asemenea, o creștere cu 50% a nivelului de dioxid de carbon la expirație, un indicator care reflectă o îmbunătățire a circulației prin plămâni. Participanții la studiu au suferit un stop cardiac în afara spitalului din cauze medicale; dintre cei 39 de adulți, 35 erau bărbați și patru femei.

Echipa medicului consultanț James Price de la Cambridge University Hospitals nu a înregistrat efecte adverse grave asociate intervenției minim invazive. Niciunul dintre pacienții incluși nu a răspuns la măsurile standard de suport cardiac avansat înainte de sosirea echipajului medical cu elicopterul.

Viitoarele cercetări vor include studii comparative și o posibilla aplicare mai precoce a tehnicii de către paramedici cu pregătire avansată. REBOA a fost încercată doar după ce intervențiile obișnuite precum RCP, defibrilare, administrarea de medicamente și intubația nu au reușit să restabilească circulația.

Rezultatele au fost încurajatoare: medicii au reușit să blocheze aorta cu ajutorul balonului la 33 dintre cei 36 de pacienți la care au încercat procedura.

Intervenția propriu-zisă a durat aproximativ șapte minute, iar timpul median dintre producerea stopului cardiac și umflarea balonului a fost de 51 de minute.

Principala modificare observată a fost cea a presiunii sângelui în aortă după aplicarea procedurii.

Cercetătorii au urmărit mai mulți parametri pentru a evalua eficiența circulației în timpul resuscitării.

Tensiunea arterială diastolică aortică a crescut cu 59%, ajungând la o medie de 42 mmHg, un indicator important pentru șansele de restabilire a activității inimii.

În anumite cazuri, creșterea tensiunii diastolice a fost de 118%, atingând valoarea maximă de 58 mmHg.

Tensiunea arterială sistolică a crescut și ea, de la 76 la 91 mmHg, cu aproximativ 20%, indicând un flux sanguin îmbunătățit către creier.

Dioxidul de carbon măsurat la expirație, un indicator al circulației plasmate, a crescut cu 50%.

Măsurarea dioxidului de carbon oferă informații despre circulația sângelui prin plămâni și despre eficiența globală a resuscitării.

Cercetătorii nu au identificat efecte adverse grave asociate procedurii.

James Price a declarat că ocluzia aortică a redirecționat fluxul sanguin către inimă și creier așa cum se intenționa.

Amploarea modificărilor a fost surprinzătoare, mai ales având în vedere că balonul a fost umflat, în medie, la 51 de minute după producerea stopului cardiac.

Din cei 33 de pacienți la care blocarea aortei a fost realizată cu succes, opt au prezentat o revenire susținută a circulației spontane.

Doi dintre pacienții care au avut o revenire a circulației au supraviețuit și au fost externați cu un rezultat neurologic bun.

O revenire susținută înseamnă că inima a reînceput să pompeze sângele eficient, iar circulația a fost menținută până la sosirea la spital.

Doi pacienți ai cărora fibrilație ventriculară a fost observată și cărora li s-a aplicat procedura REBOA la o mediană de 44 de minute de la stopul cardiac au prezentat o revenire a circulației și au supraviețuit.

Într-un subgrup foarte mic de pacienți cu fibrilație ventriculară și aplicați timpuriu, patru din cinci au prezentat o revenire a circulației spontane.

Fibrilația ventriculară este o tulburare gravă de ritm în care camerele inferioare ale inimii se contractă rapid și dezorganizat.

Cei doi pacienți salvați și externați din subgrupul cu fibrilație ventriculară au prezentat un rezultat neurologic bun.

Procedura a fost aplicată la o mediană de 44 de minute de la stopul cardiac, rezultatele fiind considerate încurajatoare.

Aceste rezultate sunt motivate de gravitatea situației pacienților, care nu răspunseseră la măsurile convenționale de resuscitare.

REBOA nu poate fi considerată, în acest moment, o metodă dovedită de creștere a supraviețuirii după un stop cardiac, întrucât studiul a fost unul de fezabilitate.

Scopul principal a fost să stabilească dacă procedura poate fi efectuată în afara spitalului, dacă este sigură și dacă produce modificări favorabile ale circulației.

Lipsa unui grup de control împiedică stabilirea faptului că supraviețuirea pacienților se datorează exclusiv procedurii și nu altor factori.

Studiul nu a fost conceput pentru a evalua rezultatele pe termen lung sau pentru a demonstra că REBOA îmbunătățește recuperarea neurologică generală.

Următorul pas va implica studii mai ample cu grupuri de comparație pentru a determina care pacienți și când ar trebui să beneficieze de intervenție.

James Price a explicat că următoarele cercetări vor viza identificarea pacienților care au șanse mai mari să beneficieze de această tehnică avansată.

Este luat în calculă și posibilitatea ca procedura să fie aplicată mai devreme în timpul resuscitării de către paramedici cu pregătire avansată.

Pentru moment, REBOA rămâne o tehnică experimentală în contextul stopului cardiac.

Rezultatele arată că intervenția asupra fluxului sanguin din aortă poate produce modificări importante chiar și după perioade îndelungate de resuscitare.