Filmele de groază ca instrument educațional: cursul „Frica pentru plăcere” de la Universitatea Aarhus

La Universitatea Aarhus din Danemarca, dr. Matias Clasen coordonează un curs intitulat „Frica pentru plăcere”, care explorează motivele pentru care oamenii sunt atrași de poveștile și filmele horror. Genul horror este utilizat ca instrument educațional pentru analizarea mecanismelor fricii și a emoțiilor în condiții controlate. Dr. Matias Clasen utilizează aceste materiale pentru a studia reacțiile umane în cadre sigure, considerând că horrorul funcționează ca un „cal troian al învățării”. În timp ce studenții sunt atrași de narațiunile captivante, aceștia ajung să exploreze subiecte complexe, precum impactul incertitudinii asupra anxietății sau metodele de creare a tensiunii cinematografice. Cursul, citat și de portalul Psychology Today, transformă poveștile de groază în material didactic pentru disciplinele de psihologie, literatură și cinematografie, oferind perspective noi asupra interacțiunii oamenilor cu propriile emoții. Dr. Matias Clasen este doctor în filosofie. Analiza mecanismelor fricii include și studiul modului în care regizorii construiesc suspansul. Aceste studii oferă o perspectivă asupra modului în care oamenii interacționează cu emoțiile lor.

Specialistul susține că, spre deosebire de viața cotidiană unde situațiile angoasante sunt evitate, frica resimțită într-un mediu sigur permite explorarea reacțiilor proprii și învățarea gestionării tensiunii.

În cadrul activităților desfășurate, studenții au ascultat povești înfricoșătoare în jurul unui foc, fără a utiliza telefoane sau alte dispozitive care să îi distragă atenția. Această metodă, denumită de Clasen „paleohorror”, imită modul în care comunitățile arhaice împărtășeau poveștile de groază înainte de apariția tehnologiei digitale sau a cinematografiei. Obiectivul acestor povești este de a analiza reacția imaginației umane în fața necunoscutului.

Un alt experiment a presupus vizionarea unui film de groază în timp ce studenții purtau monitoare pentru ritmul cardiac și completau chestionare privind nivelul de frică, așteptările și satisfacția resimțită. Rezultatele au indicat că, deși filmul a fost perceput ca fiind mai puțin înfricoșător decât anticipaseră studenții, anumite scene au generat reacții fizice evidente. În timpul scenelor de tip „jump scare” (sperieturi bruște), ritmul cardiac al participanților a crescut în medie cu 13 bătăi pe minut, existând variații între 9 și 51 de bătăi.

Vizionarea voluntară a filmelor horror într-un mediu controlat oferă un context sigur pentru explorarea emoțiilor. Conștientizarea faptului că filmul este fictiv și posibilitatea de a opri vizionarea transformă frica într-un antrenament personal pentru gestionarea reacțiilor emoționale.

Cu toate acestea, filmele de groază nu sunt recomandate tuturor; în timp ce pentru unii reprezintă o distracție, pentru alții pot provoca tulburări de somn sau stres excesiv. Impactul acestor materiale depinde de experiențele de viață și de sensibilitatea individuală. Educația în acest domeniu urmărește să îi ajute pe studenți să înțeleagă cauzele reacțiilor lor emoționale, nu doar să îi sperie.