Legătură între tiparul decesului și nașterea copiilor care pretind că își amintesc vieți anterioare
Un studiu condus de cercetători de la Universitatea din Virginia a identificat o corelație între morțile bruște și intervalul mai scurt până la nașterea copiilor care relatează detalii despre viața persoanelor decedate.
Specialiști în psihologie și neuroștiințe cognitive de la Universitatea din Virginia au descoperit o legătură neașteptată între împrejurările decesului unei persoane și momentul nașterii unui copil care susține că își amintește viața acesteia. Studiul, publicat în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice și prezentat de ScienceAlert, indică faptul că, în cazul morților bruște — provocate de accidente, acte de violență sau urgențe medicale — timpul scurs până la nașterea copilului a fost mai scurt comparativ cu cazurile în care decesul fusese anticipat.
Analiza a vizat 1.678 de cazuri în care s-a putut identifica o persoană decedată ale cărei date biografice corespondau relatărilor unui copil, majoritatea acestora având vârste cuprinse între 2 și 5 ani. Din totalul analizat, în peste 1.300 de cazuri a fost posibil calculul intervalului dintre deces și naștere. Rezultatele au evidențiat un interval median de 12 luni pentru morțile neașteptate, față de un interval median de 21 de luni în cazurile de deces anticipat, reprezentând o diferență de aproximativ 43%.
Cercetătorii au evaluat dacă acest tipar ar putea fi influențat de credințe religioase, mediu cultural, statutul social al familiilor sau cunoștințe prealabile între cele două familii, însă legătura a rămas constantă. Psihologul social Philip Cozzolino a precizat că rezultatele nu susțin ideea ca tiparul să fie determinat de credințele sociale, observându-se chiar o legătură mai puternică în familiile ale căror religii nu acceptă reîncarnarea. Saeedeh Sadeghi, autoarea principală a studiului, a afirmat că volumul mare de cazuri face ca tiparele observate să fie mai greu de explicat prin fantezie, invenție sau exagerare.
Deși datele coincid cu anumite credințe hinduse, budiste sau indigene nord-americane, care asociază moartea prematură cu o revenire mai rapidă la viață datorită dorințelor neîmplinite, autorii studiului subliniază că nu există dovezi care să stabilească o legătură directă între aceste tradiții și rezultatele obținute. De asemenea, cercetătorii au precizat că descoperirea nu demonstrează existența reîncarnării, deoarece regula nu se aplică tuturor cazurilor, iar felul morții explică doar o parte mică din diferențele observate.
Autorii studiului consideră descoperirea importantă tocmai pentru absența unui mecanism convențional care să explice această legătură, precizând că datele sunt observaționale și nu adoptă o poziție privind mecanismul metafizic. Această concluzie reprezintă un motivator pentru continuarea investigațiilor desfășurate de Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia de peste șase decenii.