Persoanele care aplică „ghosting-ul” pot resimți un disconfort emoțional mai mare decât crede victima
Un studiu de psihologie relevă că cei care încetează brusc comunicarea fără explicații pot experimenta vinovăție și tristețe, sentimente adesea subestimate de persoanele lăsate în așteptare.
O cercetare publicată în Personality and Social Psychology Bulletin sugerează că persoanele care practică „ghosting-ul” — întreruperea bruscă a comunicării fără a oferi o explicație — tind să resimtă un disconfort emoțional mai intens decât estimează partenerii lor de conversație. Studiul, condus de Sophia Li de la Universitatea din California, Berkeley, Coral Zheng de la Universitatea din Cambridge și Juliana Schroeder, indică faptul că cei care stopesc răspunsurile pot experimenta vinovăție, tristețe și ușurare, chiar dacă tăcerea lor transmite indiferență.
În cadrul primului studiu, care a implicat 195 de adulți, participanții au evaluat pe o scară de la unu la cinci cât de rău s-au simțit în relația cu o persoană care nu era un prieten apropiat sau un membru al familiei. Cei care au aplicat ghosting-ul au raportat un scor mediu de 2,27, în timp ce persoanele ghostate au estimat că ceilalți s-ar fi simțit, în medie, doar cu un scor de 1,56. Această diferență a fost mai pronunțată în cazul tăcerii neintenționate, cum ar fi situațiile în care cineva a uitat să răspundă.
Un al doilea studiu, realizat cu 601 adulți, a evidențiat impactul unui mesaj scurt de clarificare. Atunci când participanții au imaginat trimiterea unei scurte explicații, precum „Îmi pare rău, dar nu pot vorbi acum”, nivelul de autoculpabilizare al receptorilor a scăzut. Aproximativ o treime dintre cei ghostați presupuneau inițial că au deranjat interlocutorul; acest procent a scăzut la aproximativ o cincime atunci când a fost oferită o scurtă explicație, majoritatea celorlalți considerând atunci că persoana respectivă este pur și simplu ocupată.
Un experiment live cu interacțiuni textuale de opt minute a produs rezultate mai complexe. Deși persoanele lăsate în așteptare nu au subestimat disconfortul partenerilor lor (scor predictiv de 3,35 față de 3,26 raportat), acestea au supraestimat negativitatea sentimentelor partenerilor față de ele, prezicând un scor de 3,41, în timp ce cei care au părăsit conversația au raportat doar 2,29.
Cercetătorii precizează că motivele ghosting-ului variază de la dorința de a evita conversații dificile și dificultăți de comunicare directă, până la necesități de siguranță sau disconfort personal. Studiul nu sugerează că vinovăția celor care dispar anulează suferința victimei, ci subliniază existența unei discrepanțe percepționale. De asemenea, autorii au menționat limitări ale studiului, acesta fiind realizat cu participanți din Statele Unite, iar interacțiunile online scurte s-ar putea să nu reflecte complexitatea emoțională a ghosting-ului într-o relație de lungă durată.