Psihologia fotografiilor spontane: De ce imaginile „candid” sunt percepute ca fiind mai autentice
Cercetările sugerează că fotografiile nescenarizate creează o conexiune mai puternică cu spectatorii, deoarece transmit o impresie de autenticitate față de imaginile regizate.
Preferința pentru fotografiile spontane (candid), în detrimentul celor pozate, nu este doar o tendință estetică, ci are rădăcini psihologice legate de modul în care percepem autenticitatea unei persoane. În timp ce imaginile regizate sunt adesea rezultatul unei pregătiri minuțioase pentru a controla imaginea proiectată, fotografiile surprinse în momente naturale — precum râsul în timpul unei conversații sau concentrarea asupra unei activități — oferă impresia că persoana este prezentată așa cum este ea în realitate, nu așa cum dorește să fie văzută.
Un studiu realizat de cercetătorii Jonah Berger, de la Universitatea din Pennsylvania, și Alixandra Barasch, de la Universitatea din New York, intitulat „A Candid Advantage? The Social Benefits of Candid Photos”, a analizat răspunsurile oamenilor la cele două tipuri de fotografii prin cinci studii diferite și analiza a mii de profiluri online. Rezultatele au indicat o discrepanță interesantă: deși utilizatorii tind să posteze predominant fotografii pozate cu ei înșiși, spectatorii reacționează mult mai pozitiv la imaginile spontane. Aceștia din urmă s-au simțit mai conectați cu persoana din fotografie, au manifestat mai multă simpatie și un interes mai ridicat de a cunoaște persoana respectivă sau de a începe o relație cu ea.
Cheia acestui fenomen rezidă în percepția de genuinitate. Cercetarea a demonstrat că avantajul fotografiilor spontane scade semnificativ atunci când spectatorii sunt informați că persoana din imagine știa că este fotografiată. Acest lucru sugerează că atractivitatea unei astfel de fotografii nu derivă din absența unei pozi foarte specifice, ci din sentimentul că subiectul nu a încercat deliberat să creeze o anumită imagine.
Deși s-ar putea crede că cei care preferă fotografiile nescenarizate sunt mai puțin preocupați de aspectul exterior sau sunt mai încrezători, studiul nu stabilește o legătură directă între această preferință și un anumit tip de personalitate. Totuși, o altă cercetare publicată în „Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking”, bazată pe un eșantion reprezentativ de 1.686 de persoane din SUA, subliniază faptul că fotografiile sunt instrumente prin care indivizii își gestionează imaginea în fața unui public imaginar. În timp ce unii caută perfecțiunea vizuală, alții prioritizează reprezentarea unei experiențe, a unei relații sau a unui moment în care nu erau atenți la modul în care arătau.
În concluzie, există o diferență între alegerea unei fotografii pentru că „arăți bine” și cea aleasă pentru că „te reprezintă”. Dacă fotografiile pozate rămân mai potrivite pentru contexte profesionale sau formale, imaginile spontane sunt mai eficiente în transmiterea unei fragmente din esența unei persoane, păstrând detalii precum expresiile faciale autentice sau atmosfera unei ocazii, elemente care adesea lipsesc din portretele regizate.