Psihologia imitației: De ce copiii pot copia comportamentele colegilor de care nu le plac
Analiză asupra mecanismelor sociale care determină copiii să adopte gesturi sau expresii ale unor colegi cu care nu au o relație pozitivă.
Copiii pot adopta fraze, gesturi sau comportamente ale unor colegi de clasă pe care anterior i-au criticat sau chiar i-au declarat că nu le plac. Conform psihologiei dezvoltării, acest fenomen nu este neapărat un semn de admirație, prietenie sau aprobare conștientă, ci o metodă prin care copiii încearcă să înțeleagă așteptările grupului și să determine ce comportamente îi ajută să se integreze social.
O analiză din 2020 publicată în Annual Review of Developmental Psychology, condusă de psihologul Harriet Over, sugerează că imitația servește ca instrument de afiliere socială. Copiii pot copia anumite acțiuni pentru a semnaliza o conexiune socială sau disponibilitatea de a participa la activități comune. Astfel, un copil poate repeta glumele unui coleg neagreat doar pentru că observă că restul grupului reacționează pozitiv la acestea, copind impactul social al comportamentului, nu personalitatea persoanei respective.
Influența grupului poate prevala uneori chiar și eficiența unei sarcini. Un studiu din 2015 publicat în Journal of Experimental Child Psychology a demonstrat că unele copii în vârstă de 3-4 ani au renunțat la metode eficiente de rezolvare a unui puzzle pentru a copia acțiuni inutile, doar pentru că observaseră mai mulți colegi făcând același lucru. Această tendință de a urma grupul dispărea însă atunci când copiii executau sarcina în privat.
Când comportamentele copiate sunt disruptive sau contrariile valorilor învățate acasă, motivele pot fi legate de nevoia de apartenență. Un studiu din 2021 în Journal of Experimental Child Psychology a arătat că copiii mai mici (5-6 ani) au o tendință mai puternică de a favoriza propriul grup, în timp ce cei mai mari (8-9 ani) sunt mai receptivi la natura comportamentului observat (prosocial sau antisocial). Acest lucru explică de ce un copil poate râde de o glumă jignitoare împreună cu grupul, chiar dacă știe că acest gest este nepotrivit.
Pentru părinți, specialiștii recomandă o abordare neutră atunci când observă astfel de comportamente. În loc de acuzații, se sugerează utilizarea întrebărilor deschise pentru a înțelege contextul („Unde ai auzit asta?”) și separarea comportamentului de persoana care l-a generat. Este esențial ca părinții să discute despre presiunea grupului și să consolideze valorile de respect și bunătate, ajutându-i pe copii să își dezvolte capacitatea de a face alegeri independente bazate pe propriile valori, indiferent de acțiunile celor din jur.