Studiu finlandez asupra creierului narcisiștilor: mecanismele neuronale din spatele lipsei de empatie
Cercetători de la Universitatea Aalto au utilizat imagistica fMRI pentru a analiza modul în care narcisismul grandios influențează activarea cerebrală în situații sociale complexe.
Un grup de cercetători de la Universitatea Aalto din Finlanda a publicat în revista „Cerebral Cortex” rezultatele unui studiu privind mecanismele neuronale care stau la baza „narcisismului grandios”. Această formă de tulburare se caracterizează prin sentimentul de superioritate, convingerea de a merita privilegii speciale, tendința de a disprețui ceilalți și asumarea meritelor pentru succese, în timp ce eșecurile sunt atribuite altora.
Pentru a înțelege funcționarea minții acestor indivizi, cercetătorii au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Studiul a început cu un sondaj online pentru măsurarea trăsăturilor narcisiste, din care au fost selectați 58 de participanți pentru examinarea cerebrală. Aceștia au fost observați în timp ce urmăreau scenarii realiste în care o altă persoană se confrunta cu o amenințare socială sau risca pierderea reputației.
Rezultatele au evidențiat faptul că persoanele cu trăsături narcisiste ridicate prezintă un grad mai scăzut de sincronizare cerebrală în momentele de jenă împărtășită și o activare redusă în zonele asociate cu empatia. Matias Piispanen, cercetător doctorand la universitate, a precizat că acești indivizi reacționează diferit atunci când alții trec prin experiențe de vulnerabilitate, fiind posibil să interpreteze interacțiunile în mod diferit sau să acorde atenție altor aspecte.
Giancarlo Dimaggio, psihiatru și cofondator al Centrului de Terapie Interpersonală Metacognitivă, a explicat că narcisii cu tip grandios manifestă un nivel mai scăzut de stres subiectiv și de preocupare pentru suferința altora, având o capacitate redusă de a privi lumea din perspectiva celuilalt. Aceste deficite de rezonanță empatică pot conduce la dificultăți în relațiile romantice și la declin profesional.
Analiza a indicat, de asemenea, că persoanele narcisiste au tipare mai puțin consistente de activare cerebrală în scenarii care implică protejarea reputației proprii sau a altora (procesul de „salvare a imaginii”). Dimaggio a menționat că reacțiile de furie sau impulsivitate ale narcisiștilor pot fi răspunsuri reactive la presupunerea că ceilalți îi vor critica sau manipula.
Referitor la impactul erei digitalelor, Dimaggio a afirmat că studiile nu indică o creștere a narcisismului patologic datorită rețelelor de socializare. El a sugerat că „cultura selfie-urilor” și exhibiționismul online pot avea la bază, în schimb, o stimă de sine scăzută și o nesiguranță profundă, mascate printr-o imagine radiantă.