Trei obiceiuri de parenting inspirate din Danemarca pentru creșterea încrederii copiilor

Coach-ul de parenting Hitesh Mathur a prezentat trei obiceiuri inspirate din cultura daneză pentru a ajuta copiii să devină mai încrezători, subliniind că simplul laudat nu este suficient. Conform lui Mathur, încrederea se dezvoltă atunci când copiii se confruntă cu provocări gestionabile și descoperă propria capacitate de a le gestiona, un proces legat de conceptul psihologic de auto-eficacitate — credința unei persoane în abilitatea sa de a îndeplini o sarcină sau de a face față unei situații.

Primul obicei recomandat constă în oferirea de responsabilități reale, adaptate vârstei, în locul preluării tuturor sarcinilor de către adulți. Exemplele includ încurajarea copilului să își comande singur mâncarea la restaurant, să își pregătească o gustare simplă, să aleagă între două ținute potrivite sau să își organizeze ghiozdanul folosind o listă. Aceste activități permit copiilor să exerseze luarea deciziilor și să obțină dovezi concrete ale propriei competențe.

Al doilea aspect vizează permiterea riscurilor gestionabile, precum explorarea, escaladarea sau încercarea de activități necunoscute, fără ca părinții să intervină imediat pentru a opri procesul. Mathur sugerează că intervenția prematură poate priva copiii de oportunitatea de a învăța limitele propriilor capacități. Este esențial ca părinții să distingă între situațiile periculoase și cele care sunt doar neobișnuite sau provocatoare, intervenind doar atunci când există o problemă reală de siguranță.

Al treilea obicei presupune rezistența impulsului de a rezolva imediat o problemă atunci când copilul întâmpină dificultăți. În loc să preia sarcina, părinții sunt încurajați să ofere sprijin prin întrebări orientative (de exemplu, „Ce crezi că ar face turnul mai rezistent?”) sau prin fragmentarea sarcinii în pași mai mici. Suportul trebuie să ajute copilul să abordeze provocarea, deoarece preluarea totală a activității poate transmite mesajul că adultul nu crede în capacitățile copilului.

Importanța experienței practice este susținută și de studii academice. O cercetare din 2006, publicată în Contemporary Educational Psychology, a indicat că experiențele de stăpânire (mastery experiences) au fost cel mai puternic predictor al auto-eficacității academice și autoreglatoare la elevii care intrau în gimnaziu. De asemenea, un studiu din 2023 realizat pe 9.221 de adolescenți din Norvegia a constatat că cei care au raportat experiențe de stăpânire a unor sarcini aveau scoruri mai ridicate de auto-eficacitate, beneficiind totodată de suportul părinților, prietenilor și profesorilor.

În ceea ce privește laudarea, Mathur precizează că, deși aprecierea este importantă, ea nu înlocuiește experiența. Pentru a construi o încredere profundă, părinții ar trebui să recunoască efortul și progresul specific. În loc de afirmații generale precum „Ești extraordinar”, este recomandat să folosească observații concrete, cum ar fi „Ai încercat mai multe metode până când ai descoperit cum să rezolvi”, oferind astfel copilului un punct de referință util pentru provocările viitoare.