Debutul precoce al Alzheimerului: Cercetătorii explică de ce creierul tinerilor cedează mai repede

Un studiu amplu, publicat în revista de prestigiu *Science Translational Medicine* și citat de Newsweek, relevă că persoanele diagnosticate cu Alzheimer înainte de vârsta de 65 de ani fac față unei deteriorări cognitive semnificativ mai rapide și mai grave decât pacienții care dezvoltă boala la vârste înaintate. Ochoa, un studiu amplu, publicat în revista de prestigiu *Science Translational Medicine* și citat de Newsweek, oferă pentru prima dată o explicație biologică precisă pentru această asimetrie clinică: o acumulare masivă și o diseminare mult mai agresivă a proteinei tau în țesutul cerebral al pacienților mai tineri. Cercetătorii au utilizat tehnici imagistice avansate de tip tomografie prin emisie de pozitroni (PET) pentru a compara direct boala Alzheimer cu debut precoce (EOAD) cu forma clasică, cu debut tardiv (LOAD). Deși ambele variante sunt definite prin acumularea plăcilor de beta-amiloid și a ghemurilor neurofibrilare, dinamica proteinei tau devine exponențial mai distructivă atunci când maladia se declanșează la vârste active.

Konstantinos Chiotis, autorul principal al studiului, a explicat pentru Newsweek că pacienții tineri prezintă o încărcătură patologică uriașă de tau, subliniind: „Pacienții mai tineri pot prezenta deja o patologie tau substanțială atunci când simptomele sunt încă ușoare, iar acumularea mai rapidă pe care am observat-o sugerează că întârzierile ulterioare pot fi deosebit de importante în cazul acestui grup. Acest lucru ajută la explicarea evoluției adesea mai agresive a Alzheimerului cu debut precoce, deși progresia individuală variază și nu poate fi prezisă pe baza mediilor grupurilor din studiul nostru.” Pentru a elucida mecanismul, echipa internațională de cercetători a evaluat scanările cerebrale a 390 de subiecți cu Alzheimer cu debut precoce, înrolați în studiul longitudinal LEADS, comparându-le cu datele a 211 pacienți cu debut tardiv din rețeaua de neuroimagistică ADNI. Toți participanții prezentau markeri confirmați de amiloid și grade variabile de afectare cognitivă ușoară sau demență instalată. Urmărirea evoluției în timp prin scanări repetate a scos la iveală un ritm accelerat de extindere: modelările matematice au demonstrat că pacienții în vârstă au avut nevoie de mai bine de cinci ani suplimentari pentru a atinge densitatea de proteină tau măsurată inițial la tineri.

Studiul a documentat o corelație directă între volumul de tau și prăbușirea scorurilor la testele de memorie și la evaluările funcționale de zi cu zi. În timp ce la vârstnici declinul este atenuat sau influențat de alte comorbidități vasculare, la tineri proteina tau acționează ca un motor direct și necruțător al simptomelor. Această localizare extinsă a proteinei în straturile exterioare ale creierului explică de ce Alzheimerul cu debut precoce nu debutează întotdeauna prin clasicele pierderi de memorie. Frecvent, primele semne constau în tulburări de limbaj, ezitări în găsirea cuvintelor, sincope în orientarea vizual-spațială sau dificultăți în planificarea sarcinilor cotidiene.

Din cauza vârstei active a pacienților, aceste manifestări sunt adesea atribuite în mod eronat stresului cronic de la locul de muncă, epuizării profesionale sau unor episoade de depresie. Această confuzie clinică amână stabilirea diagnosticului corect cu luni sau chiar ani de zile, interval în care patologia continuă să avanseze silențios în parenchimul cerebral.

Descoperirile au implicații directe asupra strategiilor terapeutice de ultimă generație. Noile molecule aprobate la nivel internațional, cum sunt lecanemab și donanemab, sunt concepute exclusiv pentru a reduce plăcile de beta-amiloid, însă studiile clinice au demonstrat că eficiența lor maximă se manifestă la pacienții care au încă niveluri scăzute de proteină tau în creier. Întrucât tinerii diagnosticați au deja o patologie tau extinsă în momentul primelor semne de alarmă, simpla eliminare a amiloidului nu este suficientă pentru a opri cascada neurodegenerativă. Oamenii de știință pledează pentru dezvoltarea și testarea accelerată a unor terapii combinate, care să neutralizeze amiloidul și să stopeze simultan proliferarea proteinei tau. Profesorul Fahad Hanna de la Universitatea Torrens din Australia a comentat concluziile studiului: „Boala Alzheimer nu apare pur și simplu atunci când cineva începe să aibă probleme de memorie. De fapt, este posibil ca schimbări biologice considerabile să fi avut deja loc cu mult înainte ca primele simptome să devină evidente.”