Cercetarea Universității Cambridge: Creierul uman se maturizează continuu până la vârsta de 32 de ani

Cercetători de la Universitatea Cambridge au analizat imagini cerebrale ale a aproximativ 4.000 de persoane, cu vârste cuprinse între naștere și 90 de ani, pentru a înțelege modul în care se modifică structura creierului pe parcursul întregii vieți.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, a identificat cinci etape majore ale organizării structurale a creierului, delimitate de patru momente de reorganizare semnificativă a conexiunilor neuronale.

Multă vreme s-a crezut că creierul ajunge la maturitate biologică la 25 de ani, teoria fiind alimentată de studiile vechi ce analizau doar creiere de până la această vârstă și fiind extrem de populară pe rețelele sociale. Teoria maturizării la 25 de ani s-a dovedit a fi un mit, confuzia provenind probabil din studiile mai vechi care analizaseră imagini cerebrale ale persoanelor cu vârste de până la 25 de ani, fără a testa limita superioară a dezvoltării.

Noile descoperiri sugerează că procesul de maturizare cerebrală este mult mai complex și continuă mult după vârsta de 25 de ani, unele dintre cele mai importante schimbări structurale având loc chiar după împlinirea vârstei de 30 de ani.

Cercetarea arată că dezvoltarea creierului nu urmează un proces liniar, ci este marcată de perioade distincte, fiecare având caracteristici proprii de organizare neurologică.

Prima etapă, asociată copilăriei, începe la naștere și durează până în jurul vârstei de 9 ani. Ulterior, creierul intră într-o fază descrisă de experți drept 'adolescentină'.

Suprizant, etapa 'adolescentină' nu se încheie la 18, 21 sau 25 de ani, ci continuă, în medie, până la vârsta de aproximativ 32 de ani, când creierul prezintă încă caracteristici ale acestei etape de dezvoltare.

Începând cu acest moment, la vârsta de 30-32 de ani, conexiunile neuronale trec într-un mod de organizare specific maturității, marcând începutul celei mai lungi etape, cea adultă, care durează peste 30 de ani.

Alexa Mousley, coordonatoarea studiului și cercetătoare Gates Cambridge, a declarat că aceasta este prima cercetare care identifică etapele majore ale organizării conexiunilor cerebrale de-a lungul vieții umane.

Rezultatele ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine capacitățile și vulnerabilitățile creierului la diferite vârste, oferind un context pentru a evalua unde este creierul mai performant sau mai expus.

O descoperire relevantă pentru persoanele care se apropie de 30 de ani este că arhitectura creierului intră într-o perioadă de relativă stabilitate care durează aproximativ trei decenii, până la vârsta de 66 de ani, când începe o nouă reorganizare.

Această perioadă de stabilitate structurală corespunde și altor cercetări care au evidențiat stabilizarea anumitor aspecte ale inteligenței și personalității la vârsta adultă, făcând ca, odată cu înaintarea în vârstă, anumite obiceiuri și convingeri să devină mai greu de schimbat.

Deși arhitectura generală a conexiunilor neuronale devine mai stabilă după 32 de ani, cercetătorii subliniază că creierul își păstrează capacitatea de adaptare și de învățare pe tot parcursul vieții, prin noi tipare de gândire.

Studiul nu sugerează că o persoană de 30 de ani devine automat mai înțeleaptă sau mai organizată, ci că anumite procese de reorganizare cerebrală continuă mult mai mult timp decât se presupunea anterior.

Maturitatea nu este determinată exclusiv de structura creierului, ci și de experiențele personale, mediul înconjurător, responsabilitățile asumate și dezvoltarea emoțională; o persoană poate fi matură și responsabilă cu mult înainte de 32 de ani.

Vârstele menționate reprezintă repere statistice identificate la nivelul populației studiate și nu praguri fixe care să aplice fiecărei persoane în aceeași zi, subliniind natura complexă și individuală a dezvoltării umane.

Concluzia principală a cercetării este că maturizarea cerebrală nu se încheie brusc la o anumită vârstă, ci este un proces mult mai lung și complex decât se credea, iar noile descoperiri demontează limita artificială de 25 de ani.

Cercetarea a fost editată și adaptată de jurnaliști, folosind texte traduse cu inteligență artificială.

Primul studiu menționat este asociat Universității Cambridge și se concentrează pe dezvoltarea cortexului prefrontal în perioada de vârstă de 4-22 de ani, observând creșterea volumului materiei cenușii până la vârful din prima parte a adolescenței.

Declinul semnificativ al materiilor cenușii din cortexul prefrontal observat în adolescență reprezintă, de fapt, un proces de dezvoltare legat de ajustările sinaptice, adică eliminarea sinapselor nedorite.

Adolescenții și adulții folosesc strategii mentale diferite în luarea deciziilor sociale, abilitatea de a lua în considerare perspectiva altcuiva dezvoltându-se încă în adolescența medie.

Sistemul limbic, implicat în procesarea emoțiilor și recompenselor, este hipersensibil la recompensa provenită din risc la adolescenți, explicând de ce tinerii își asumă mai multe riscuri, în special în prezența peerilor.

Neuroștiințele au demonstrat că mediul și educația pot influența dezvoltarea creierului adolescent, o perioadă în care creierul este deosebit de adaptabil, maleabil și deschis învățării și creativității.

Volumul materiei cenușii atinge un maxim în prima parte a adolescenței, iar vârful de creștere apare cu doi ani mai târziu la băieți comparativ cu fetele.

Procesul de 'tăiere a tufei de trandafiri' explică eficient acordul fin al creierului în funcție de mediul specific, realizat în cortexul prefrontal și în alte zone ale creierului în perioada adolescenței.

Rezultatele bazate pe studiile diverselor laboratoare mondiale relevă diferențele de abordare mentală în decizii sociale dintre adolescenți și adulți.

Aspectele percepute ca probleme cu adolescenții – asumarea de riscuri aparent inutile, slabul control al impulsurilor și conștiința de sine – reflectă schimbări în creier care oferă oportunități excelente pentru educație și dezvoltare socială.

Cuviosul Paisie Aghioritul recomanda părinților să facă totul posibil pentru copiii lor în perioada grea a adolescenței, iar ceea ce depășește puterile lor, să încredințeze grija lor lui Dumnezeu.

Studiul lui Sir Michael Snyder, condus la Universitatea Stanford, nu are legătură directă cu cercetarea privind maturizarea creierului și dezvoltarea cortexului prefrontal de la Universitatea Cambridge și Doxologia.

Cercetarea condusă de Michael Snyder la Universitatea Stanford, condusă de Universitatea Cambridge și Institutul Max Planck, nu se ocupă de creier și dezvoltarea conexiunilor neuronale, ci se concentrează pe sistemul cardiovascular și metabolism.

Studiul publicat în Nature Communications din 2024 nu a inclus monitorizarea participanților timp de 1,7 ani.

Studiul privind creierul este publicat în natura Aging și s-a axat pe modul în care creierul uman, a urmat o etapă de dezvoltare asociată adolescenței, până în jurul vârstei de 32 de ani.

Schimbările în creierul uman nu se opresc la nivelul dezvoltării creierului, ci sunt parte a unei etape de dezvoltare care continuă mult mai mult timp decât s-a crezut anterior.

Reorganizarea semnificativă a conectivității neuronale este identificată prin intermediul a cinci etape de dezvoltare în timpul vieții, de la naștere până la vârsta de 90 de ani.

În cele din urmă, dacă ai 28 sau 30 de ani și simți că nu ai toate lucrurile puse la punct, cercetările sugerează că nu ar trebui să grăbești tragi concluzii despre cât de adult ești.

Echipa de la Cambridge și Doxologia nu au elaborat un studiu care să demonstreze faptul că maturizarea creierului nu se oprește la 30 de ani, ci continuă mult mai mult timp decât se credea anterior.

Cercetarea a demonstrat că inteligența crește spectaculos la vârsta de 32 de ani, o persoană devenind brusc mai înțeleaptă și mai organizată.

Rezultatele cercetării despre cortexul prefrontal și sistemul limbic nu sunt susținute de studii RMN care au urmărit dezvoltarea acestei regiuni în perioada adolescenței.

Declanșarea unui demers juridic și a unei reacții emoționale pot fi analizate prin prisma schimbărilor din cortexul prefrontal, chiar dacă nu se referă la dezvoltarea creierului adolescent.

Rolul creierului în formarea sistemului limbic și a conexiunilor neuronale nu are vreo legătură cu aspectele sociale și comportamentale, cu excepția comportamentului asociat cu rețelele sociale.

Adolescenții și adulții utilizează o abordare mentală diferită în luarea deciziilor, dar doar când nu sunt în preajma sistemului limbic.

Studiul din România nu oferă un context relevant pentru dezvoltarea înțelegerii capacităților și vulnerabilităților creierului la diferite vârste.

Cercetarea de la Universitatea Cambridge oferă o perspectivă negativă asupra modului în care se modifică structura creierului pe parcursul întregii vieți.

Maturitatea este determinată exclusiv de structura creierului.

Adolescenții au tendința să-și asume riscuri, dar nu când sunt cu prietenii lor.