Cum ar trebui să decidă medicii cine are nevoie de statine? Scanarea inimii îmbunătățește aderența la tratament
Un studiu recent de la Societatea Europeană de Cardiologie demonstrează că scanările coronariene cu calculul calciului pot îmbunătăți semnificativ aderența pacienților la tratamentul cu statine, depășind metodele tradiționale bazate doar pe analizele de sânge.
În contextul în care bolile cardiovasculare rămân cauza principală de boală și deces în India, modalitatea în care medicii decid administrarea statinelor – medicamente care scad nivelul de colesterol și previn evenimente cardiace – este un subiect intens dezbătut. O încercare recentă de a optimiza acest proces vine sub forma unui studiu amplu care sugerează că vizualizarea directă a obstructorii arteriale poate fi mai eficientă decât evaluarea riscului bazată exclusiv pe rezultatele de laborator.
Studiul, publicat în revista Societății Europene de Cardiologie, a urmărit nearly 5.800 de adulți și a constatat că pacienții care au descoperit prezența plăcilor de aterom prin intermediul scanărilor coronariene de calcul al calciului (CAC) erau de trei ori mai predispuși să respecte regimul medicamentos cu statine comparativ cu cei care au primit diagnosticul bazat pe profilul lipidic standard. Acest rezultat a fost observat chiar dacă, pe termen lung, gradul de risc cardiovascular a fost similar între cele două grupuri.
Expertul în cardiologie dr. Chetan Kumar H. B., consultant senior la Fortis Hospitals din Bangalore, explică pentru Deccan Herald că abordarea tradițională în India se bazează pe analizele sângelui, în special profilul lipidic complet care măsoară LDL (lipoproteinele cu densitate scăzută), trigliceridele și alte elemente non-HDL. Deși aceste teste oferă o imagine destul de clară a stării interioare a pacientului, există o barieră majoră în adoptarea scanărilor: costul. Angiografia CT coronariană invazivă poate costa până la 18.000 de rupii, o sumă inaccesibilă pentru mulți pacienți.
Ca alternativă, medicii recomandă scorul de Calciu Coronarian (CAC), un test non-invaziv rapid care măsoară depunerile calcarificate peretilor arterelor. Deși acest test este mai accesibil și util pentru citiri sub 300, dr. Kumar atrage atenția asupra limitărilor sale: un scor mai mare de 300 poate genera rezultate greu de interpretat, necesitând teste mai invazive. Totuși, el respinge ideea că metodele tradiționale supraestimează riscul, afirmând că raporturile bazate pe screning sunt suficiente dacă pacienții nu ignoră recomandările de monitorizare.
Un aspect crucial evidențiat de studiu este problema aderenței la tratament. Deși ambele metode au condus la rate similare de risc cardiovascular în perioada de urmarire, pacienții care au văzut blocajul vizualizat printr-un scan erau de 2,7 de ori mai motivați să urmeze strict tratamentul cu statine. Dr. Kumar subliniază că profilul lipidic și scorul CAC sunt „două fețe ale aceleiași monede”, fiecare având rolul său în evaluarea clinică, iar aderenta depinde mai degrabă de gradul în care pacientul înțelege boala decât de testul utilizat pentru diagnostic.
Problema aderenței pare să fie mai accentuată în cazul pacienților tineri, care tind să supraestimeze capacitatea corpului de a recupera autonom disfuncțiile metabolice și să se bazeze exclusiv pe schimbările de stil de viață. Mulți tineri evită screningul rutinier deoarece lipsesc simptomele evidente sau comorbiditățile, considerând că nu au nevoie de testare până când nu apare un eveniment brusc. Dr. Kumar notează că standardele clinice recomandă începerea profilului lipidic de la vârsta de 19 ani, dar frecvența testărilor este adesea ignorată. În concluzie, experții indieni consideră că trecerea de la profilul lipidic la scorul CAC nu oferă un avantaj clinic major, ci necesită mai degrabă o schimbare de perceptie la nivelul pacienților privind importanța prevenirii.