CallDoc

Sare roz de Himalaya, mai sănătoasă decât cea obișnuită? Explicațiile unui medic privind iodul și mineralele

CallDoc
Sare roz de Himalaya, mai sănătoasă decât cea obișnuită? Explicațiile unui medic privind iodul și mineralele

Dr. Mihail Pautov explică de ce sarea roz de Himalaya nu este superioară nutrițional: conținut infim de minerale, lipsa iodului și risc similar de hipertensiune. Medelul subliniază importanța sării iodate în România și necesitatea consultului specializat.

Dr. Mihail Pautov demontează mitul conform căruia sarea roz de Himalaya ar fi considerabil mai sănătoasă decât sarea obișnuită, explicând diferențele esențiale de componență și impact asupra sănătății. Deși apreciată pentru aspectul său natural și conținutul de minerale, sarea roz de Himalaya prezintă un defect major: aproape că nu conține iod, un element vital pentru organism.

Sarea roz de Himalaya conține calciu, fier, magneziu și potasiu, însă cantitățile acestora sunt extrem de mici, neputând reprezenta o sursă semnificativă de minerale pentru dietă. Medicul atrage atenția că, dacă pe ambalaj nu este specificat explicit că sarea este iodată, aceasta conține doar urme de iod, similar oricărei sări neiodate. În România, un studiu național din 2024 relevă că doar 62% dintre familiile cu copii de vârstă școlară folosesc sare iodată, sub ținta recomandată.

Sarea roz conține o cantitate de sodiu comparabilă cu cea a sării obișnuite, nefiind, prin urmare, o opțiune care să protejeze împotriva creșterii tensiunii arteriale. Popularitatea săriiroz de Himalaya a crescut în bucătării datorită asocierii sale cu un stil de viață sănătos și alimentația naturală, iar culoarea aparte și lista de minerale o fac pe mulți să o considere o alternativă superioară.

Prezența mineralelor precum calciul, fierul, magneziul și potasiul este un argument utilizat de promotorii sării roz pentru a o considera o variantă mai sănătoasă. Conform medicului, pentru a obține un aport semnificativ din aceste minerale, ar fi necesar să se consume o cantitate mult prea mare de sare, ceea ce este nociv. „Trebuie spus că sarea roz chiar are calciu, fier, magneziu și potasiu, doar că niște cercetători din Australia au calculat că ar trebui să mănânci peste 30 de grame pe zi, cam 6 lingurițe, ca mineralele din ea să conteze. Asta e de vreo 6 ori peste cele 5 grame pe zi recomandate, așa că, sincer, eu zic că plătești doar pentru culoare”, explică medicul.

Asupra problemei mai puțin cunoscute, Dr. Mihail Pautov evidențiază lipsa aproape totală a iodului în sarea roz de Himalaya neiodată. Iodul este esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni, care reglează metabolismul și joacă un rol crucial în dezvoltarea creierului copilului în timpul sarcinii. „Daaar… ce nu scrie nicăieri pe pachetul de sare roz? Că IODUL e aproape absent: dacă pe pachet nu scrie «iodată», sarea roz are doar urme de iod, la fel ca orice sare neiodată”, atrage atenția Dr. Mihail Pautov.

Medicul explică consecințele lipsei de iod, amintind de gușă, o afecțiune care a fost mult mai frecventă în trecut, mai ales în anumite regiuni. „Fără iod tiroida nu poate face hormonii de care depind metabolismul și creierul copilului din burta mamei. Și așa apare gușa, pe care bunicii noștri o vedeau la tot pasul în zonele de deal și de munte.”

În România, din 2002, o hotărâre de guvern (HG 568) prevede utilizarea exclusivă a sării iodate în alimentație și în industria pâinii, pentru a combate deficiența de iod. După introducerea măsurii obligatorii a sării iodate, gușa a devenit o problemă tot mai rar întâlnită, totuși utilizarea sa în gospodării rămâne sub nivelul ideal. „În România, din 2002, o hotărâre de guvern (HG 568, dacă vrei să o cauți) spune clar că în mâncare și în pâine se folosește numai sare iodată, iar de atunci gușa a devenit o problemă tot mai rară. Doar că un studiu național din 2024 arată că numai 62% din familiile cu copii de școală folosesc sare iodată, sub ținta de peste 90%.” Chiar dacă sarea iodată este standard în produsele industrializate, nu toate familiile o aleg atunci când gătesc acasă, ceea ce afectează aportul populației.

Un alt aspect critic este că sarea roz nu constituie o alternativă care să protejeze organismul de efectele negative ale consumului excesiv de sodiu. Indiferent de culoare sau tipul său, cantitatea de sodiu rămâne factorul determinant pentru tensiunea arterială. „Ideea e să pui aceeași cantitate mică de sare, doar că iodată. Sarea roz are aceeași cantitate de sodiu și urcă tensiunea la fel.” Schimbarea sării roz cu cea iodată nu implică utilizarea unei cantități mai mari; recomandarea este menținerea unui consum redus de sare, dar garantarea aportului de iod.

Deși iodul este vital, suplimentarea sau creșterea bruscă a aportului său trebuie abordată cu prudență și adaptată la starea fiecărui individ. Persoanele cu afecțiuni tiroidiene cunoscute (Hashimoto, noduli, Basedow sau cei care iau levotiroxină) trebuie să consulte un endocrinolog înainte de a modifica aportul de iod. „Dacă ai o boală de tiroidă (Hashimoto, noduli, Basedow sau iei levotiroxină), vorbești întâi cu endocrinologul tău, pentru că la unii oameni cu noduli un plus brusc de iod poate împinge tiroida spre hipertiroidism.”

Un detaliu practic este modul de depozitare al sării: iodul se poate pierde în prezența umezelii și a luminii. Dr. Mihail Pautov recomandă verificarea ambalajului și alegerea obligatorie a sării iodate dacă produsul curent nu conține iod. „Azi te uiți pe pachetul tău de sare dacă scrie «iodată», iar dacă nu, data viitoare iei una iodată și o ții în borcan închis, la întuneric, pentru că iodul se pierde cu umezeala și cu lumina.”

Medicul anuncă că va discuta și alte aspecte legate de aportul de iod, inclusiv sursele alimentare și categoriile care necesită un aport mai ridicat, într-un newsletter programat pentru 21 noiembrie. Subiectele viitoare din newsletter includ sursele de iod în afară de sare, necesarul special în sarcină și alăptare, precum și momentele în care merită solicitată o analiză a tiroidei. „Pe 21 noiembrie, sâmbătă, scriu în newsletter de unde iei iodul în afară de sare, cine are nevoie de mai mult (în sarcină, unde eu cred că multor gravide din România nu le ajunge, și la alăptare) și când merită să ceri o analiză de tiroidă”.

Surse

Categorii: